Pagini

Intotdeauna am fost de parere ca exista doua tipuri de oameni in lumea asta mare...

... cei puternici si cei slabi, dar la o analiza mai amanuntita as putea spune ca de fapt exista oameni care cer ajutorul din diverse motive care nu includ neaparat faptul ca sunt slabi, si mai exista si oameni care cred si sustin cu tarie ca ei sunt puternici si ca nu au nevoie de ajutorul nimanui, implicit nici nu-l cer si nici nu-l primesc, desi in cele mai multe macar o vorba buna ar face minuni pentru ei.

Si ca sa va dau un exemplu concret si ca sa vedeti ca am dreptate (ca de obicei, bineinteles, hahaha) o sa aduc in discutie un subiect destul de delicat pentru mine. Cand mi-am pierdut tatal, timp de 3 zile curtea a fost plina de oameni, prieteni, cunostinte, rude, vecini, s.a.m.d., toata lumea venea sa-si arate "sustinerea" si parerile de rau; Well, dupa astea 3 zile, mai exact dupa ce a fost scos tati din casa, batea vantul. Parca ar fi venit un uragan si i-ar fi curatat pe toti, nici macar un telefon n-am primit de la nimeni sa ne intrebe cum ne simtim, cum suntem, daca avem nevoie de ceva, si chestii din astea, nici macar unul. 

A trecut timpul, a venit momentul in care a trebuit sa faca pomana de nu stiu cate saptamani, la fel, mama mea n-a primit ajutor decat de la o matusa si asta pentru ca locuim in aceeasi curte cu ea, au venit oamenii si au mancat, iar apoi s-au carat, la fel, fara sa arate nici macar un gram de ingrijorare fata de noi, ba chiar unii au inceput sa barfeasca cum ca daca eu si mami nu am plans, nu ne-am tavalit pe jos de durere, nici nu am suferit...  deci...


Acum, de ce am ajuns la concluzia asta? Pai din pacate azi am participat la pomana unchiului meu care nu mai este de aproape o luna, insa in timpul asta am observat ca matusa mea nu a stat singura deloc. A pus mana pe telefon femeia si a sunat in stanga si in dreapta, inclusiv pe mami, cum ca se simte singura, ii este greu sa stea singura si ca are nevoie de companie. Similar a procedat si cand a pregatit mancarea pentru pomana zilele astea, a cerut ajutor si evident l-a primit, ca doar cine te refuza in astfel de cazuri?

Asadar am stat eu si m-am gandit, din aceste doua intamplari nu mi s-a parut ca mami e mai puternica si matusa mea mai slaba, ci pur si simplu ele sunt oameni. Ca eu si mami am ales sa ne ducem singuratatea in tacere a fost alegerea noastra, nu am sunat pe nimeni, nu ne-a cautat nimeni, probabil gandidu-se ca ne este bine asa , in schimb matusa mea cu siguranta si sper ca s-a simtit mai bine fiindca a cautat ajutor si a primit.

Mda, cam asa e in viata, nu toti cei care tac si suporta sunt puternici, si nici cei care cer ajutor nu sunt slabi, dar un lucru e sigur: toata lumea are nevoie de ajutor in orice privinta (suferi si ai nevoie de cineva sa te asculte, e ajutor; n-ai bani si apelezi la fel si fel de oameni ca sa-ti gasesti un job, tot ajutor este; ti s-a stricat infundat chiuveta si chemi instalatorul, sa fiu a naibii daca nu si aici e vorba de ajutor), ca unii is mai mandri, nu vor sa recunoasca asta si se resemneaza cu gandul ca le este mai bine singuri si isi descurca ei "problemele", asta e alta mancare de peste. Voi pe unde va incadrati?

Weekend fain sa aveti.
sursafoto: www.google.ro

8 comentarii:

  1. O sa-ncep prin a spune: "Da, ai dreptate!" si pot spune ca-mi place maxim ca ai intotdeauna dreptate. M-am aflat in aceeasi situatie in momentul in care am ramas fara tata si mi-am pus aceleasi intrebari ani si ani. De ce doar atunci vin oamenii? Eu am ajuns la urmatoarea concluzie: Oamenii nu vin sa-si arate sustinerea, vin pentru persoana care a fost, sa-si ia ADIO de la el/ea si-atat. Sustinere unde gasim? Nu gasim! Cunoastem expresia "fiecare cu casa lui", din pacate, se aplica si-aici. E dureros, insa uneori, sustinerea o gasesti la un strain decat la "al tau", cum s-ar spune. Mi-a fost dat sa nu fiu sustinut de nimeni din asa zisa "familie" (cu exceptia mamei) ci sa fiu sustinut de doua persoane straine care ma ajuta, ma incurajeaza si ma sprijina de cativa ani, persoane carora in fata carora voi fi mereu dator.

    "unii au inceput sa barfeasca cum ca daca eu si mami nu am plans, nu ne-am tavalit pe jos de durere, nici nu am suferit... deci..." - gura lumii doar Pamantul o astupa! Nu le da importanta... Nici eu n-am plans si crede-ma ca sunt momente in care nu poti plange, impactul emotional este asa de mare incat nu poti face asta. Oamenii nu pricep lucrurile astea. La ei, in mintea lor, trebuie sa te jelesti tot ca sa arati ca suferi si sa uiti peste 2 zile daca se poate... Suferinta este interioara, nu exterioara! Ei ce-au facut cand le-au murit cineva drag? S-au jelit de n-au mai putut si acum daca-i intrebam ne zic: "Eeee...s-a dus, asta e!", hai sa te intrebe cineva pe tine, iti spun...nu-ti permiti sa spui cuvintele astea pentru tatal tau. Durerea aceea tu ai simtit-o si o simti, nu ei...Lipsa taticului tau tu o simti, nu ei... Pe EI lasa-i sa vorbeasca precum televizorul.

    Cu totii avem nevoie de ajutor si e dureros sa cerem ajutor si sa ni se inchida usile in nas. In urma cu cateva zile, prezentam un proiect de psihologie a educatiei si in timp ce inceram eu acolo sa conving oamenii de anumite lucruri si toti erau "Bravo, Vio" s.a.m.d., am primit o "taxa" de la profesor de mi-a daramat toate principiile... Mi-a zis asa: "Multi te apreciaza DAR...cati te sustin?". Cred ca se aplica si-aici in ceea ce priveste ajutorul.

    Acum sa-ti raspund la intrebarea de final: Eu incerc, mai intai, sa-mi rezolv problemele singur, dupa care, in cazul in care nu pot, din diferite circumstante, atunci apelez la ajutorul cuiva. Pana atunci...solo! Regula universal valabila.

    M-a emotionat articolul tau si, ca de fiecare data, incerc sa privesc dincolo de acest articol si de aceste cuvinte si te vad pe tine! Te apreciez pentru felul cum gandesti, pentru ceea ce faci, pentru felul tau de-a fi si ma bucur mult ca te-am cunoscut, macar online, deocamdata si candva, stiu ca ne vom cunoaste si personal. Daca oamenii ar fi ca tine, cred ca traiam intr-o lume minunata. Multumesc, prin acest prilej pentru increderea si prietenia acordata si oricand ai nevoie de ceva, sa-mi spui...iar daca te pot ajuta, o voi face cu mare drag. Ignorand kilometrii distanta fiindca acum sunt atatea moduri si cai de ajutorare daca e...

    Weekend frumos sa ai! Pupici :*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mda, m-ai facut sa-mi dau seama de multe lucruri cu mini romanul tau :)) ai putea foarte bine sa faci un articol pe tema asta sa stii..

      Imi pare nespus de rau ca si tu ai ramas fara tata, e extrem de greu fara un parinte... dar asta e viata, cat despre asta: "Multi te apreciaza DAR...cati te sustin?", pot spune ca mi-ai dat si mai mult de gandit :)) E greu traiul cu oamenii, insa e si mai greu singur.

      Iti multumesc pentru atentia acordata si pentru cuvintele frumoase pe care mi le spui mereu. Esti un om deosebit, si sper sa primesti ceea ce meriti :* Te pupacesc, weekend frumos sa ai si tu! :D

      Ștergere
  2. eu tot cam asa, nu prea spun...sau bravez :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Eu nu cer ajutor. Poate se numeste mandrie. Dar cred ca oamenii care imi sunt prieteni (lasand la o parte faptul ca momentan nu exista nimeni de genul asta) ar trebui sa simta atunci cand eu am nevoie de ajutor si sa o faca din propria initiativa.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :))))) nu simte nimeni nimic :)) poate doar sa se prinda dupa gesturile tale, ca doar cine te cunoaste stie sa faca diferenta. :)

      Ștergere
    2. Asta sa stii ca ai zis-o cum nu se putea mai bine :)))

      Ștergere
  4. Sau mai degrabă oamenii care își urmăresc interesele( și nu au scrupule în obținerea a ceea ce își doresc) și oameni care joacă întotdeauna corect și au de pierdut din asta.

    RăspundețiȘtergere

Părerea ta contează! (Fără comentarii cretine că te înjur!)