Hello there. Azi o sa va vorbesc despre o intamplare din copilarie nu foarte fericita, insa amuzanta. Cineva mi-a dat mail si m-a provocat sa povestesc ceva amuzant de cand eram eu micuta pentru ca mi-a citit postarile dedicate amintirilor din copilarie facute acum mult timp si a zis ca i-au placut. So, here I am R, this is for you.
Eram la Resita in vizita la nasii mei. Bineinteles ca toti copii alergam si tipam prin casa, ma jucam cu papusile, cu masinutele, de fapt nu ma jucam, le personalizam. Aveam un stil asa de a tunde papusile si de a le vopsi parul cu oja de numa', ca sa nu mai zic de masinute, la fel, le vopseam in toate culorile, iar cand nu-mi mai placeau ma puneam cu ciocanul pe ele, hihihi.

Mno, cam asta este intamplarea despre care vorbeam mai sus, din fericire nu am ramas cu semne in palma, am fost totusi inteligenta si am pus palma, hihihi, insa am ramas cu o amintire pe cinste, multumesc lui Dumnezeu ca nu mi-a venit alta modalitate de a verifica fierul de calcat. Ma gandesc acum, oare daca era un fier de calcat cu aburi verticali din acela mai smecher si cand il ridicam sa fi iesit cumva aburii, oare mai puneam mana? Hmmmm. Ei, se mai intampla si la case mari.
Era cat pe ce sa uit, tin sa-ti multumesc R. pentru mesaj si pentru ca-mi citesti blogul, si multumesc tuturor cu ocazia asta. Have a nice day.
Era cat pe ce sa uit, tin sa-ti multumesc R. pentru mesaj si pentru ca-mi citesti blogul, si multumesc tuturor cu ocazia asta. Have a nice day.
sursafoto: www.philips.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Părerea ta contează! (Fără comentarii cretine că te înjur!)