Ne(oameni) sau mai bine zis: nu mai chinuiti pisoaicele!

De cateva saptamani tot umblu pe la Cadastru, nu vreau sa intru in detalii caci nu sunt atat de importante, dar ceea ce am vazut acum 2 zile acolo cat am stat dupa niste acte pot spune ca mi-a sporit scarba fata de oameni. 

Ca peste tot, in orice zona, orice oras, orice locatie exista un animalut, catel, pisica, ceva, bineinteles fara stapan, adica la mila oamenilor din acel loc, nu vreau sa fiu ipocrita, dar m-am obisnuit cu imaginea asta pentru ca nu am ce sa le fac oricat de rau mi-ar parea de ele. 

Bun, trecand peste, revenind la ceea ce am vazut, la Cadastru acolo in cladire este o pisicuta care a facut pisicei si tanti "paznic" de acolo are grija de ea, iar eu cand am fost acolo m-am jucat cu ea pentru ca incepuse sa se pisiceasca pe langa mine, asa ca i-am facut semn sa vina langa mine pe bancuta si a veeeeeenit. Si cum ne pisiceam noi amandoua acolo, o proasta (ca altfel nu am cum sa o numesc) vine si ii trage o palma de o tranteste pe podea... Am ramas masca, daca nu trageam mana de pe pisoaica probabil ca ma lovea si pe mine (uitasem sa va spun ca era si mami langa mine), cucoana era asa de suparata ca nu-i incapea curu' pe un colt de banca, iar pisica ii statea in cale... 

Cum sa scapi de celulita?

Am vorbit intr-o postare despre cum sa slabesti sanatos, bineinteles cu metodele folosite de mine, acum sa nu credeti ca sunt experta, insa altii sunt. Ce vreau sa va spun astazi este ca foarte multe persoane m-au intrebat cum sa faca sa scape de celulita, ce produse le recomand sa foloseasca, etc. etc. In legatura cu acest subiect nu am ce sa va spun concret, eu folosesc metodele clasice pentru a scapa de celulita, adica miscare (30 de minute pe zi), dulciuri mai rarurut ca-i mai dragut si bineinteles vointa. 

Probabil va intrebati daca voi obtine rezultate, ei bine, asta ramane de vazut, rezultatele apar in timp si oricum eu sunt optimista, mai ales pentru ca de cand am inceput sa fac sport se simte. Am observat ca daca iau o pauza mai indelungata, sa zic o saptamana, deja incep sa ma simt imbacsita asa.

Lasand la o parte metodele folosite de mine, am facut cautari, m-am documentat si dupa ce am aflat fel si fel de "metode babesti" prin care sa dai jos celulita, ca de exemplu: metoda cu zatul de cafea sau masajul anticelulitic cu miere facut acasa, am gasit si un site care pune la dispozitie programe pentru slabit si produse Herbalife la preturi avantajoase.

Guest post- Dinozaurul viu

Fiecare etapă a vieţii aduce cu sine schimbări mai mari sau mai mici în gândirea fiecărui om. Sesizabil sau nu, ne transformăm în fiecare clipă. De câte ori am crezut că am ajuns la capăt de drum, că mi s-au definitivat gusturile, că ceea ce îmi plăcea în acel moment îmi va plăcea mereu, viaţa a vrut să mă contrazică, să îmi dovedească opusul. Şi cât de surprinsă am fost mereu descoperind că ceea ce mă atrăgea cândva, acum mă lasă rece.

După lungii ani comunişti, în care ni se dădeau filme cu porţia la televizor, filme la care orice sărut nevinovat mă făcea să întorc ruşinată capul în altă parte, când cinematografele erau pline de western-uri şi lacrimogene indiene, orice producţie care nu făcea parte din aceste categorii mă impresiona. Am participat la un prim maraton de filme în 1986, când un vecin a reuşit să aducă din străinatate un video. 

Din cele 8-10 filme văzute în acea zi nu mi-a rămas nimic în cap, în afară de o amestecătură a fazelor-cheie: Bruce Lee alături de Alain Delon,  călugări shaolini alături de americani bronzaţi.

Din acea perioadă am rămas cu ideea că una dintre cele mai bune comedii văzute de mine a fost Bunul meu vecin Sam, cu Romy Scheneider şi Jack Lemmon, aşa cum mama mea susţinea, pe când eram copil, că cel mai bun film pe care l-a văzut vreodată a fost Pe aripile vântului, cu Vivien Leigh şi Clark Gable. M-am simţit ca un dinozaur viu atunci când băiatul meu, după doar câteva minute de vizionare a filmelor de mai sus, mi-a spus că sunt "expirate", că ceea ce poate impresiona atunci, în acest moment pare jenant de prost. Mi-a mai spus că cel mai bun film pe care l-a văzut el vreodată este Queen of the damned.

Sedinta foto- Drunk girl

Stiti ca v-am spus acum cateva zile despre sedinta foto la care aveam sa particip, ei bine, pentru ca m-ati sustinut si m-ati incurajat am decis sa va arat cateva poze sa vedeti si voi ce a iesit. Tema a fost "Drunk girl" asa ca nu a fost nevoie sa ma strofoc prea tare in privinta machiajului, am optat pentru ceva simplu, smokey eyes si buze rosii, cat despre par, l-am ciufulit si gata, insa tin sa va informez ca a fost o experienta putin ciudata avand in vedere ca totul s-a petrecut in natura, mai exact intr-un parc, dar recunosc ca mi-a placut, hi hi. 

La inceput m-am simtit putin cam stanjenita, da' apoi m-am obisnuit cu situatia atat de tare incat am inceput sa ne amuzam copios pe faptul ca incercam sa o facem pe saraca fata sa para cat mai ravasita, haha. 

Dar cam gata cu vorba, sa va arat pozicile sa imi spuneti ce credeti.

Guest post- Filme care au marcat o generatie

Ma gandeam de mult la filmele care au marcat o generatie, doar ca nu am gasit nicaieri ceva concret, asa ca m-am hotarat sa scriu astazi un articol prin care sa cuprind macar o parte din aceste filme care ne-au marcat copilaria sau adolescenta, fie ele bune sau rele.

Fiecare dintre noi are un film preferat sau un film de care isi aduce aminte cu drag de fiecare data, care va ramane la fel de bun oricat de mult timp ar trece. O sa incep cu filmele care au marcat generatiile de tineri romani apoi o sa inchei cu filmele straine care au ajuns in scurt timp un fenomen mondial.

Indiferent daca suntem mai tineri sau mai batrani, cu totii ne aducem aminte de Liceenii, filmul care a marcat mai mult decat o generatie in Romania. Primul film din 1987 a  adus un aer nou in Romania, o noua moda, lumea a ajuns pur si simplu dependenta de el. Chiar daca vedeai filmul  in fiecare seara la cinema timp de cateva luni tot nu te saturai sa revii. Asa s-a nascut in Romania moda liceeniilor, ceea ce a dat nastere altor trei filme, Extemporal la diregentie in acelasi an, Liceenii Rock'n Roll in 1992, urmat un an mai tarziu de Liceenii in alerta. Nu o sa intru mult in detaliu cu privire la aceste filme pentru ca fiecare dintre voi stiti ce inseamna aceste filme pentru voi la fel cum stiu si eu ce inseamna pentru mine.

In cele ce urmeaza vreau sa ne concentram mai mult pe partea internationala unde avem mai multe filme de discutat care au fost multi ani de-a randul fenomene mondiale, unele din ele ajungand chiar si la noi o moda.

Avand atatea filme internationale care mi-au marcat copilaria mea si a multora nu o sa vorbesc detaliat despre fiecare, ci mai mult o sa fac o sinteza a cat mai multor filme care ne-au marcat de-a lungul vremii.

Guest post- Despre filmul "Hyde Park on Hudson"

În primul rând, le doresc bună ziua cititoarelor care mă știu și le salut cu drag pe cele care urmează să mă cunoască acum.

Numele meu e Claudia, am 24 de ani și dețin blogul ciocolatacuzahar.blogspot.ro.

Am fost încântată de provocarea de a scrie un guest-post, lansată de Lavinia, și i-am răspuns prompt că, da, eu vreau să particip. În felul acesta, doresc să îi și mulțumesc pentru oportunitate! (Cu placereee!!!)

Astăzi am ales să vă povestesc despre un film pe care aveam inteția să-l prezint și pe blogul meu, dar cum încă nu am apucat, asta e ocazia perfectă de a-l face cunoscut vouă.

Este vorba de filmul Hyde Park on Hudson din 2012. Are ca actori principali pe Bill Murray și Laura Linney. Bill Murray îl joacă pe președintele Franklin D. Roosevelt, iar Laura Linney pe Margaret ”Daisy” Suckley, una dintre amantele acestuia.

Poate că, auzind cuvântul ”amantă”, deja aveți în cap un întreg scenariu cu scandaluri, circ, divorț, trădare, custodie, ș.a.m.d., așa cum se întâmplă de obicei în filmele care tratează această temă. Totuși, să nu vă imaginați că este un film oarecare despre o poveste întâlnită la tot pasul. Nu. Este foarte interesant structurat totul și ceea ce îl face și mai special este faptul că, s-a inspirat din realitate.

Filmul nu are prea multă acțiune, accentul e pus mai degrabă pe prezentarea sentimentelor oamenilor și motivelor care le determină să procedeze într-un anumit fel. Mie mi s-a părut mult mai important mesajul pe care vroia să-l transmită, decât întâmplările din film. Tocmai din cauza asta nici nu vă povestesc acțiunea, fiindcă aș termina de povestit în două propoziții, voi ați trage concluzia că e magplictisitor și nu v-ar tenta să-l vizionați.

Guest post – Seriale vs filme artistice

Seriale vs filme artistice. 

O batalie “apriga” fara un castigator anume. Ce ar trebui sa preferam? La asta voi incerca sa raspund, desi un raspuns clar depinde de gusturile fiecaruia.

Incepem “cu teoria” si anume: batalia asta se spune ca este intre “tv” vs “cinema”.  Filmele artistice ruleaza intai in Cinema-uri (de unde vine grosul banilor), urmand ca la tv sa apara dupa ceva timp (in functie de televiziune). Din acest punct de vedere se spune ca un actor este cu adevarat mare doar dupa ce a jucat intr-un film artistic (si eventual a luat Oscarul). Sa nu mai vorbim de incasari: X a jucat intr-un film cu incasari de peste 1 miliard de dolari.

Din punctul de vedere al cinefilului lucrurile stau astfel: pana acum sa zicem 10 ani serialele aveau marele dezavantaj ca te faceau sa depinzi de o anumita ora. E un serial misto pe postul X, insa pentru a-l vedea trebuia sa-mi fac programul in functie de el. Pentru o gospodina e usor (imi incepe telenovela la 7, e simplu, la 7 sunt Acasa), pentru un tanar care are nitica viata sociala s-ar putea sa fie problematic. Iar casete video cu seriale se gaseau foarte rar.

Acum problema este partial rezolvata (fie si ilegal) datorita internetului. Iei serialul X (sunt locuri unde-l poti vedea si legal, deci nu aspectul legal conteaza) si te uiti cand doresti la el. Deci acest disconfort a disparut.

Despre acest subiect am discutat cu diversi amici. De la ei am gasit 3 argumente interesante in favoarea serialelor:

1.       Oamenii nu au rabdare sa urmareasca un film de 2 ore. Sa nu mai zic de unul de 3 ore. Li se pare obositor si plictisitor. Sa stea 2-3 tintuiti in scaun li se pare inuman. I-am intrebat: Daca te uiti acasa nu e acelasi lucru? Opresti filmul dupa o ora, il reiei. Raspunsul a venit prompt: Ai iesit din starea filmului, nu e acelasi lucru. Dar recunosc ca e o solutie.

2.       Lipsa de timp este al II-lea argument in favoarea serialelor. Nu gasesc 2 ore, legate, pentru a vedea un film. Dar acum jumatate de ora, peste 3 ore inca jumatate de ora cica se gasesc. Sau o ora. O pauza de o ora pentru un episode pare un compromise acceptabil.

3.       Un argument mult mai cinefil (si foarte bun) mi-a venit de la altcineva: nu ma pot desparti foarte usor de un personaj. Imi daduse ca si exemplu pe detectivul Colombo: imi place atat de mult personajul incat nu m-as putea desparti de el dupa 2-3 ore. Nici chiar daca filmul ar avea continuare (care oricum vin dupa 1-2 ani). Si da, cica in serialele personajele sunt mai bine conturate, le vezi evolutia in timp mai bine. Dupa parerea mea, este un argument adevarat doar pentru anumite seriale. La serialele de comedie de jumatate de ora argumentul asta cam scartaie. Nu e valabil la toate, ci doar la o parte din ele.

C.L.M.-ica make-up artista

In ultima vreme am vise atat de mari incat ma sperie si cred ca daca as putea sa pun in practica toate ideile care imi vin in momentul respectiv ar fi prapad. Asa patesc acum, am primit cateva "oferte" de la fotografii din oras cum ca au nevoie de make-up artist si daca vreau sa colaborez cu ei, instantaneu mi-a venit un gand, C.L.M.-ica make-up artista, ei asta da, imi surade ideea, dar problema este alta: ustensilele. 

Exact, nu am cu ce sa-mi arat talentul in arta machiajului, momentan detin doar 2, 3 paleute de make-up, fond de ten pentru uz personal, rimel, eyeliner la fel, deci cu ce imi fac eu treaba? Investitiile sunt destul de costisitoare si totusi cand ceva nu e sigur nu prea se merita, cel putin asa zic eu, dar de la vorba pana la fapte este cale lunga asa ca mi-am permis sa arunc un ochi pe diverse site-uri cu produse cosmetice si am dat peste un site, Cupio.ro, unde am vazut ca au de toate la un pret accesibil. De la chestii pentru unghii sau diferite creme pentru ingrijirea corporala pana la produse de make-up, pensule, pensete, farduri, gene false, observati ca insist pe ceea ce tine de machiaj pentru ca am nevoie de ele, mare nevoie, offf.

Dupa cum spuneam cosmeticele Cupio au un pret accesibil, insa am citit si review-uri pe blogurile fetelor care le-au folosit si cam toate au fost multumite de ele, deci concluzia? Sunt si de calitate, asta in comparatie cu alte site-uri de cosmetice care promit marea cu sarea, dai o caruta de bani si nici nu te alegi cu un produs extraordinar (asa cum te astepti sa fie). Iar treaba asta o zic din experienta, nu vreau sa dau nume ca nu-mi place sa fac reclama proasta, dar nu tot ce este scump este si bun. Asa caaa daca imi merge bine prima sedinta foto pe care o am in plan, o sa tratez cu mami sa-mi dea "dinero" pentru produse cosmetice profesionale ca doar mie-mi place sa fiu profesionista, pai cum, ori suntem make-up artisti, ori nu mai suntem?

Deeeci sa-mi tineti pumnii! Seara faina. 

Invitatie la guest post-uri

M-am gandit serios la treaba asta si am decis sa va anunt ca o sa intiez un fel de campanie de promovare prin intermediul guest posturilor, ce inseamna asta? 

Aveti la dispozitie o saptamana sa creati articole, sa mi le trimiteti pe mail: costachelaviniamonica@yahoo.com, iar eu le voi posta la mine pe blog. 

Si pentru ca nu vreau sa fie dezordine, in fiecare saptamana voi propune eu o tema, asadar in saptamana ce urmeaza va invit sa scrieti despre filme, filmul favorit, recomandari, nu stiu... ce vreti voi, dar sa fie despre filme sau seriale.

Asadar, spor la scris si sunt tare curioasa sa va citesc articolele.

sursa foto

Hop- Recomandare film

Pentru ca e frig, desi e Martie, e frig si plouaa am o stare asa nasoala incat nu as face nimic altceva decat sa stau in pat. Mi-e groaza sa ies afara... acum bate si vantul, de parca 3 luni de iarna nu ar fi fost de ajuns, inca o saptamana si Aprilie isi face simtita prezenta, dar cum spuneam... pentru ca e frig am chef doar sa ma uit la filme, da' nu la filme lacrimogene, ci la comedii, asa caaaa, am dat peste un film atat de cute incat 2, 3 ore cat a durat descarcarea am stat cu gandul doar la film si va spun ca a meritat asteptarea. Cel putin mie mi-a placut filmul, m-a dus cu gandul la copilarie, la momentele acelea cand ma prefaceam ca dorm doar ca sa il prind pe iepuras

Cum imi aleg iubitii?!

Cineva mi-a spus ca din postarile mele reiese ca sunt o parasuta care isi alege iubitii cu fundul, deci nu cu creierul sau cu sufletul, cu poponetul, intelegeti voi ce a vrut sa zica, da? Apoi am stat si m-am gandit: daca cumva din postarile mele chiar asta se intelege? 

Bine, acum sa nu credeti ca m-ar interesa prea tare ce crede un nimeni, dar totusi, sincera sa fiu tin la imaginea mea pentru ca stiu ce fel de fata sunt si ce fac, iar cand cineva vine si isi da cu parerea in privinta vietii mele personale mi se pare deplasat fiindca acel "cineva" nu ma cunoaste si nu are habar despre fostele mele relatii.

Asa caaa deoarece, pentru ca, fiindca, hi hi, nu vreau sa mai fiu intepretata gresit o sa va spun dupa ce ma ghidez cand vine vorba despre alegerea unui mascul. 

Recunosc ca primul lucru dupa care ma ghidez cand caut un baiat este aspectul fizic, dar cine nu face asta? Adica e tot dreptul meu sa aleg ceea ce-mi place, nu cred ca gresesc cu ceva cand imi analizez potentialul iubit, in sensul ca vreau sa arate bine, sa fie ingrijit, curat si ca imi sar in ochi baietii cu buzele acelea conturate aproape perfect, cu maini finute si zambetul fermecator, cu privirea calda, blanda... etc...

Afacerista sau nu?

De ceva timp mi-am pus in cap sa-mi vand unul din telefoane, dar sa vedeti de ceeee... Il am de cativa ani buni, saracutul, i-am cam distrus tastatura pentru ca mi-a scapat un pic de acetona pe el, ihihihihihi, ecranul s-a jupuit si in ultima perioada nici senzorii nu prea ma mai ajuta. Sincer imi pare foarte rau de el fiindca avand camera de 3 scoate super fain pozele (asta daca stii sa faci poze) si are si valoare sentimentala, dar nu mai merge, nu stiu ce sa fac cu el. Am cautat in tot orasul un service, ceva pentru telefoane, da' m-au trimis dintr-o parte in alta, insa am dat din greseala peste un site, servicio.ro, unde am vazut ca se fac reparatii la telefoane, acum nu stiu ce sa fac, sa-l repar, macar senzorii si sa incerc sa-l vand apoi??? Sau cum??? 

Telefonul arata cam asa:

Haine de primavara

Stiti ca mie imi place sa ma dischisesc, iar daca nu stiati aflati acum, eu sunt genul ala de fata care atunci cand pleaca in oras sta cu orele in oglinda, cat despre tinuta, deschid fain frumos usa dulapului si sunt ceva gen: "Sa vedem in ce ne imbracam azi C.L.M.-ico!!!" 

Toate bune si frumoase, ma hotarasc sa iau ceva din dulap, imbrac, ma uit in oglinda, parca ma si vad cum fac: "nea, asta am mai purtat", "parca ar merge alta bluza", "da' cred ca-mi schimb si blugii", "da' stai ca vreau sacoul ala", "offff, dar cerceii nu se asorteaza" si tooooooot asa pana in final raman imbracata in ceva si ma supar ca striga mami la mine sa ma grabesc (va dati seama atunci care-i gandul meu: "Doamneee, n-are si mami rabdare, ma fandosesc doar de o ora!", hi hi). 

Daaaaar sa stiti ca nu am fost asa intotdeauna, v-am mai povestit eu ca atunci cand eram micuta eram baietoasa, acum m-am schimbat si inca sunt in schimbare, parul, machiajul, stilul vestimentar, totul s-a schimbat la mine si odata cu primavara dupa ce am vazut ce se poarta anul asta am dat fuga pe net sa ma uit de hainute fiindca am vazut o gramada de chestii faine pe la fete care isi fac cumparaturi online.

Am gasit un magazin de haine online, Style 24/7, unde am dat peste haine de dama super, mai bine zis mi-au facut din prima cu ochiul cateva rochite, sa va arat si poze:

Ce ma amuza poza, femeia fara cap, hehe. Revenind la lucruri serioase, dupa cum spuneam rochita este mega-superba, pe langa faptul ca este rooooz, este si dintr-un material vaporos perfecta pentru sezonul cald ce urmeaza sa vinaaaaa, am dreptate???

Ca de 8 Martie

In primul rand un calduros "La multi ani!" fetelor si femeilor de pretutideni, meritati, sunteti speciale si sa nu uitati asta niciodata, iar in al doilea rand am constatat ceva: baietii/ barbatii au devenit din ce in ce mai zgarciti cand e vorba de zilele acestea speciale dedicate femeilor, ca sa nu ma intelegeti gresit nu vorbesc despre cadouri ci despre un gand bun... 

Zau asa, am stat si am urmarit cam cate urari/martisoare am primit de 1 Martie si de la cine (va dati seama ca am taiat de pe lista de Craciun pe toti care s-au facut ca ploua) iar acum de 8 Martie fac acelasi lucru, ghiciti ce??? Spre deosebire de anii de gimnaziu sau liceu (in care plecam acasa cu pung de martisoare), am primit un singur martisor de la un baiat si un martisor de la vecina mea, cat despre urari, nu ma plang, am podul plin de la fetele de pe Facebook si ici-colo cate un mascul, dar treaca... 

Acuuum de 8 Martie deja daca ma astept sa primesc o floare am pretentii prea mari, si hai nu eu, dar nici mama mea (eu i-am luat o cioco, hi hi) in fine, in schimb am primit tot pe Facebook minunate complimente de la fete bineinteles, aaa... si 2, 3 urari de la baieti, dar totusi e ceva ce nu inteleg: mi se intampla doar mie sau si voua??? Adica nu stiu, poate sunt eu prea acra si nu merit, da' sincer va spun ca mi se pare nepotrivit ca doar fetele sa se felicite intre ele, de-aia sunt baieti, nu? Rolul lor care mai este??? Da' nu-i bai ca vine ziua barbatului acus', eheeeeeee, era o vorba: "Ce dai, aia primesti."

Pentru ca eu nu sunt chitroasa, vreau sa va servesc cu ceva dulce, asa ca voiiiiiiii, asta in semn de multumire ca v-ati gandit la mine in aceste zile speciale, hi hi. Pofta mareeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee! Daca e cineva la slabit sa nu ma injure!!!

Da muzica mai incet te rog!

In primul rand vreau sa-mi cer scuze pentru prostii, am avut o perioada mai urata, chiar credeam ca ceea ce fac eu nu conteaza pentru nimeni, dar unii dintre voi mi-au aratat ca nu este asa. 

De aceea am decis sa continui cu blogging-ul si cu unghiutele (cat am timp liber) ba chiar m-am apucat sa fac chestii handmade (bratari, coliere, di toati) pe care o sa pun la vanzare si o sa le postez pe un blog creat special pentru accesoriile mele: Accesorii Handmade Frumoase, iar fiindca tot am adus vorba, am organizat si un concurs pe pagina de facebook cu accesorii unde puteti sa castigati o bratarica handmade facuta de C.L.M.-ica cu numele vostru.

In al doilea rand, ca tema de discutie pentru azi am ales muzica prea tare din restaurante. De cand frecventez barurile am observat ca pe langa faptul ca nu exista locuri pentru nefumatori, muzica pusa de asa-zisii "digei" este atat de tare incat nu te intelegi cu omu', trebuie sa tipi, trebuie sa auda tot baru' daca iesi cu prietena ta cea mai buna cum te-a inselat Ghita sau mai stiu eu ce ii povestesti tu ei... 

Zau asa, am rugat odata o tipa sa dea naibii muzica aia mai incet, dar nu poate domne ca cica asa spune patronu', acu' stau eu si ma intreb, patronu' asta e surd sau care-i faza??? Chiar nu se prinde ca e deranjant sa stai cu zgomoteca la urechi? Ok, esti in club inteleg, dar ziua, ziua ce dracu', cine se destrabaleaza ziua???