Pagini

Momente: eu- cu mine

Pentru ca tot am vorbit de vacanta in Turcia, astazi, amintindu-mi de un film, Eat Pray Love, mi-am dat seama ca este unul din acele momente in care trebuie sa ma regasesc. Dupa toate lucrurile care au venit si au trecut val-vartej prin viata mea, am nevoie de putin timp si pentru mine. 

Stiti ca v-am zis in postarea trecuta ca m-am uitat la oferte de vacante, dar momentan, o calatorie in Italia sau in India cum a facut tanti Julia Roberts in filmul mentionat mai sus ca sa ma regasesc nu este posibila, asa ca am decis ca in acest week-end impreuna cu niste prieteni sa ne facem propria oferta de vacanta. 

Daca totul va fi asa cum am planuit, maine ne vom bucura de plimbari insorite pe faleza Orsovei si nu numai, probabil ca vom face un popas si la Herculane, n-am mai fost de ceva timp pe acolo, imi place zona aceea, data trecuta mi se pare ca v-am aratat poze, dar o sa va arat si de aceasta data daca o sa facem, hehe. Nu uit eu asa usor de voi.

Ma gandeam acum la cat de repede trece timpul (din nou) si imi faceam in minte un mic invetar al listei pe care mi-am propus-o la inceputul acestei luni si ca sa vedeti ce chestie faina, mini-excursia nu era in plan, hehe, totusi inca mai sunt lucruri de facut, iar timpul zboara, zboara, bine ca nu este graba, mai am o luna jumatate de toamna, dar oricum, ma sperie fuga asta a timpului, maine poimaine parca ma si vad la munca, cu o odrasla acasa... 

Ah, ce ganduri, probabil astea le am din cauza verisorului meu pe care l-am vazut astazi, a crescut si el, acum are un job, o prietena, mi-au venit in minte niste versuri de la BUG Mafia: "uite cum se schimba blugii in pantaloni la dunga", s-a schimbat si el ce sa mai! 

Adevarul este ca il prinde noul stil la ai 22 de ani ai lui, este ceva, oare asa am crescut si eu si nu-mi dau seama? Cred ca un prieten avea dreptate cand spunea ca trebuie sa iti rezervi momente in care trebuie sa te uiti la tine in oglinda, dar nu la tine ca exterior, ci ca interior, haha, ma amuza chestia asta, probabil pentru ca nu stiu cum se face, adica e ciudat, sa stau sa vorbesc cu mine in oglinda? Nu o sa fie o nebunie? Poate... 

Ehm, un lucru il stiu sigur, eu inca am gandurile mele de copil, inca mai am vise si optimism, inca mai sper ca totul o sa fie bine candva, oare "oamenii mari" mai viseaza si ei? Oare printre toate treburile casnice si toate problemele mai au timp pentru ei? Ei nu se pierd? Nu simt nevoia de a se regasi la un moment dat? Oare ei se pricep sa-si vorbeasca in oglinda?

Cine stie... asta o stiu doar ei, un lucru este cert, oamenii sunt puternici, trec prin multe momente (mai bune sau mai rele), o dovada este chiar acest moment al regasirii, care este destul de dificil pentru unii pentru ca necesita rabdare si bineinteles timp, dar mai sunt si multe altele.

In fine, vedeti? Un pas spre regasire pentru mine este si aceasta postare, de mult nu mi-am mai asternut gandurile "serioase" pe blog, ma simt oarecum eliberata si cu siguranta o sa ma simt si mai bine dupa aceasta mini-excursie.

Va tuc.

Voi v-ati simtit vreodata pierduti? Ce faceti sau ce ati facut ca sa va regasiti?

Week-end placut.

22 de comentarii:

  1. vacanta placuta!!!..e bine ca te regasesti macar in cuvinte:)

    RăspundețiȘtergere
  2. Pierdut ma simt cel putin o data pe zi :)

    RăspundețiȘtergere
  3. dragute planuri.. mi-ar placea si mie uneori sa pot "fugi in lume", sa scap de inchisoarea orasului si sa ma regasesc in natura, undeva pe o margine de rau sau intinsa pe un varf de munte..

    RăspundețiȘtergere
  4. E fain pe la Orsova :D Si la Herculane! De fapt, ce-ti mai spun eu, ca stii deja. Cat despre verisorul tau ce are acum 22 de ani... am si eu un verisor, cu 4 ani mai mic decat mine, si foarte curand o sa am acelasi sentiment ca si tine. Deja imi imaginez :))

    RăspundețiȘtergere
  5. Tu chiar daca ai crescut sufletul a ramas acelasi, de copil...

    RăspundețiȘtergere
  6. 1. Eu abia astept articolul cu Impresii din Herculane, deoarece am amintiri deosebit de placute legate de o vacanta de primavara petrecuta acolo din decursul primului meu an de studii la gradinita, si sunt tare curios sa citesc daca atmosfera acestui orasel este la fel de pasnica si linistitoare si frumoasa cum o tin eu minte !

    2. In legatura cu vicisitudinile vietii, eu de obicei reusesc sa mentin "capul sus" utilizand in principal mecanismul de aparare psihologic (subconstient) larg popular cunoscut sub numele de Denial (negarea realitatii) ! Adica pur si simplu incerc (in cazul meu probabil atat la nivel atat subconstient cat si constient !) sa nu observ nimic din ce se intampla in jurul meu care ar putea sa imi strice optimismul si/sau parerea buna despre mine insumi ! Desigur si faptul ca eu in general sunt mai distrat si superficial din cauza de ADHD probabil ca ma ajuta sa nu observ destul de mult din aceasta realitate asa din prima, doar rar ajungand la mine in constientul meu niste posibile zvonuri cum ca lucrurile poate nu stau chiar atat de bine in realitate, insa deoarece eu sunt si indolent, de obicei tind sa ignor total si aceste zvonuri care pt altii ar putea reprezenta posibile reale semnale de alarma in legatura cu care s-ar simti obligati sa faca ceva ! De aceea pe mine, orice critica din partea altor persoane, sau orice veste mai proasta (mai ales despre mine), ma ia mai mereu total prin surpriza ! Si daca e ceva real neplacut si mie nu imi prea plac surprizele neplacute (nici filmele horror in exces), eu de obicei pun mana la ochi sau fug de acolo sa nu mai vad + sa nu mai aud nimica ! Abia mai tarziu, dupa ce ma mai linistesc un pic, incep sa utilizez si al doilea mecanism de aparare cunoscut sub numele de Rationalizare, incercand de obicei sa determin proportiile in care a fost fiecare raspunzator responsabil de vina, plus cat a fost doar Hazardul raspunzator de ce am auzit sau ce s-o fi intamplat de mi-a tulburat mie linistea mea personala ! De obicei nu sunt asa total nesimtit sa zic ca numai altii sau Hazardul sau D-zeu o fi de vina (sau raspunzator) si eu chiar de loc de loc, (desi, zau, sincer cred ca ESTE posibil sa se intample si aceasta in anumite situatii mai rare de adevarate catastrofe, Doamne fereste), si nici nu mai am 6-10 ani ca sa zic ca eu oi fi chiar raspunzator "suprem" (cu capacitati chiar atat de mari de natura magica de a fi raspunzator de mai tot ce se intampla in Universul din jurul meu personal) de absolut orice veste proasta, plus de obicei incerc sa fiu obedient legilor si cutumelor locului unde ma aflu (adica nu sunt nici prea rebel sau antisocial din fire ca sa am comportamente antisociale asa expres, si de obicei sunt si destul de conformist, cred ca mai mult tot din indolenta, care chiar este viciul meu principal + din lipsa de imaginatie si din spirit creativ), deci per total eu voi tinde sa imi asum o parte din raspundere de cate ori se intampla ceva mai neplacut, aceasta proportie de obicei variind in medie intre 26 si 42 %, (ca totusi sunt si cam narcisist, si nu imi face placere sa recunosc ca ar putea fi vina mea mai mult de 50 % !!) Cred ca au existat situatii mai neplacute in cadrul carora chiar NU m-am simtit raspunzator de 12 sau 15 %, dar zau astea au fost rare, cel mult doua la numar in viata mea, in rest cred ca am fost eu raspunzator in medie cam 33 % in maj cazurilor de chestii neplacute sau critici primite de mine de la alti semeni, iar in cazul unor critici care chiar au credibilitate de critic-expert in ochii mei, (mai ales mama, care zau chiar cred ca ma cunoste ff bine), eu probabil voi recunoste ca eu am fost de vina cca 40 % imediat pe loc !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. 1. sa stii ca ma bucur pt tine ca ai amintiri faine:) eu azi am avut si momente proaste, dar per total a fost ok:)

      2. esti un om tare complicat sa stii.

      Ștergere
  7. Super distractie placuta iti urez!;))
    Pupici!:*

    RăspundețiȘtergere
  8. nu prea vorbesti ca un copil...se pare ca stii foarte bine ce vrei...:)...cu timpul , ai dreptate..foloseste-l...la maxim !!!

    RăspundețiȘtergere
  9. Vacanta placuta >:D<
    Si eu am gandurile mele de copil , inca visez si sunt plin de optimis :D...si inca sper ca oamenii sa se schimbe in bine.
    De multe ori m-am pierdut si m-am asezat pe ganduri...in liniste si mi-am facut ca o analiza rapida de 5 minute a situatiei , mi-am asezat ideile in ordine si gata :D

    RăspundețiȘtergere
  10. mumos filmu` :)

    Da,si oamenii mari se pierd.Nu ai vazut ca Julia Roberts a avut nevoie sa se regaseasca(in film)? :))

    Vacanta placuta!>:d<

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. da, dar avand in vedere ca e un film na, ma gandeam de exemplu la parintii noastrii :D:)

      Mersi :*

      Ștergere
  11. Ma uit si eu la baiatul meu si imi dau seama ca nu mai este mult pana isi schimba blugii in pantaloni la dunga. Prea repede trece timpul, prea scurta este viata...

    RăspundețiȘtergere

Părerea ta contează! (Fără comentarii cretine că te înjur!)