Aventuria – si esti bun de drum.

Intr-o joi dupa-amiaza, zi cu soare, eu, C.L.M.-ica am adunat cativa prieteni si am decis sa iesim la o plimbarica in aer liber cu bicicletele. De muuult timp n-am mai facut asta si ca sa fiu sincera n-aveam nici bicla, dar am imprumutat Bicicleta MTB Giant Glory 1 a verisorului meu si am pornit la drum spre o noua aventura.

Prima destinatie pe care am ales-o a fost padurea. Am parcurs mai mult de 7 km pedaland ca nebunii cu mici, maricele pauze, insa ajunsi la destinatie ne-am putut odihni cum trebuie si totodata ne-am bucurat de aerul curat si splendida priveliste.

Vreau sa va spun ca am asezat bicicleta langa un copac si am observat un contrast daca pot spune asa intre oameni, lucrurile create de ei si natura. Omul se defineste prin complicitate prin tot ceea ce face, natura se defineste prin simplitate si armonie, desi totusi cred ca si ceea ce omul creeaza este cat mai aproape de perfectiune (se potriveste bine cu natura).

In fine, in drum spre casa totul a fost bine pana cand am reusit sa fac o pana la roata din fata. Ce sa fac, ce sa fac? Mai era destul de mers pana acasa si nu puteam sa merg pe langa bicicleta si nici sa ii incurc pe ceilalti nu era o optiune, asa ca am sunat un bun prieten care s-a prezentat cu masina personala sa ne ia din padure deoarece acesta detinea pe masina un suport de transport pentru biciclete. Lucky me! Hehe.

Am ajuns acasa teferi si "improspatati" de mica noastra aventura, i-am povestit mamei si am zis ca daca mai plecam pe undeva data viitoare ne pregatim cum trebuie ca sa nu mai fie nevoie sa ii deranjam pe altii. Hi hi.

Pe data viitoare.

                                                 [Articol scris pentru SuperBlog 2012.]