La inceputul lunii, Crisa, prin intermediul unei postari geniale ne-a provocat la un fel de joc, concurs cum vreti voi sa il considerati, in ce consta provocarea? Ei bine aceasta provocare consta in scrierea unei postari despre temeri si despre "armele" pregatite pt. a lupta impotriva acestora.
Eu am stat si m-am gandit muuuult (miroase a creier ars, nu?) de ce imi este mie teama, da' nu asa oricum, ci foooarte teama si am gasit: mi-e frica sa am incredere in oameni, chiar ma sperie lucrul asta, mai bine zis mi-e frica sa le acord increderea mea pt. ca apoi sa nu fiu dezamagita (mi-am "muscat-o" de cateva ori).
Stiu, stiu... sunt nebuna, ciudata si o sa spuneti ca daca eu n-am incredere in oameni nu ma pot astepta de la ei sa aiba incredere in mine, pai e simplu (nu am asteptari), nu am nevoie prea mare de increderea altora (asta cred ca e una din "arme") pentru ca daca nu ii consider prieteni nu ma intereseaza persoanele lor.
De ce sa fiu ipocrita si sa spun ca am 100 de prieteni si ca toti au incredere in mine si imi spun secretele lor si mai stiu eu ce, cand eu stiu ca din cei 100 de indivizi 95 ma vorbesc pe la spate, ma judeca, nu ma considera un "prieten adevarat"?
Deci nu... nu vreau sa fiu ca ei, desi uneori am avut momente cand m-am indoit si de prietenia celorlalte 5 persoane din motive stupide, dar asta e... suntem oameni, gresim si am ajuns la concluzia ca nu poti baga mana in foc pentru nimeni pentru ca te poti arde foarte tare si mai ramai si cu cicatrici toata viata ... (fara suparare).
Cei mai buni prieteni sunt parintii (bine ca mai sunt si exceptii) pt. ca ei ne iubesc neconditionat, au incredere in noi si ne sunt alaturi oricand si oricat de "stricati" am fi. Corect?
In fine... o "arma" nu stiu... speram ca aici poate ma puteti ajuta voi...
Voua de ce anume va e teama?
"I'm a good enough person to forgive you, but not stupid enough to trust you." - cam asa e la mine.
PS: imi cer scuze daca sunt prea nesimtita dar... sunt foarte derutata in ceea ce ii priveste pe cei ce ma inconjoara, chiar nu mai stiu ce sa mai inteleg prin "prietenie", nu mai inteleg ce trebuie sa fac eu in calitate de "prietena"... am impresia ca toata lumea (aproape) e pe interes sa zic asa.... te cauta la nevoie, in rest...
Hm . Nu cred ca esti nebuna. Sincer. Si mie imi e teama de acelasi luru. Mi-e teama sa nu am parte de dezamagiri.
RăspundețiȘtergereSi imi e teama de serpi si de paienjeni :-ss
@Flyerboy: >:D< te inteleg.
RăspundețiȘtergerefoarte bine asa! cei din familie trebuie sa fie merue cei mai buni prieteni. mereu mi-am dorit sa am un frate geaman si/sau mai mare dar nu ma pot plange.
RăspundețiȘtergerefelicitari pentru post (si premiu special) si pentru cei care vor sa se mai inscrie, nu s-a terminat inca luna.
@Crisa: Multumescccc!:D
RăspundețiȘtergeresi mie mi-e teama sa acord incredere. mi-e teama si de spatiile inchise. sunt claustrofoba :"> Mi-e teama si ca unii oameni pleaca la un moment dat de langa mine si ma doare pt ca ma atasez repede. asa ca prefer sa nu intru in contact cu foarte multi.:(
RăspundețiȘtergereImi e teama sa iubesc!
RăspundețiȘtergere@Adelina: Ei, si mie imi e teama de mai multe, dar asta e unul din lucrurile care ma sperie in momentul asta;) si eu sunt claustrofoba... :(( Acum, nu ai ce sa faci, asa e viata, unii vin altii...
RăspundețiȘtergere@Muc Roz: Ouff..
Mie imi e teama de ce o sa se intample . :)
RăspundețiȘtergereimi este lene sa citesc tot:))
RăspundețiȘtergereDe acord cu tine. Prietenii adevarati sunt putini, restul sunt cunostinte.
RăspundețiȘtergere@SilviU: inteleg...
RăspundețiȘtergere@Florea: eram sigura=))
@Cristi: Da...
Total de'acord cu tine.
RăspundețiȘtergereArma mea? Nu am încredere. Şi nu e greu.
Măcar nu o muşc atât de tare.
ioai.. auzi acolo la muculeţu meu:) sărăcuţul de el.. ce ai păţit de ai aşa temeri?
RăspundețiȘtergereeu as spune ca-i si logic ca ti se pare ca "toata lumea e pe interes" ... ca daca te gandesti mai bine, ritmul de viata e tot mai alert si si tu ajungi sa n-ai timp cat ai vrea pentru prietenie. in plus, pe masura ce se acumuleaza anii de viata, se acumuleaza si obligatiile ... care iar consuma timp.
RăspundețiȘtergeredaca la 10 ani singurele obligatii erau temele si 8 ore de scoala, la 25 probabil ca pe langa job-ul de 8 ore (care inlocuieste sa zicem scoala) mai se aduna multe alte chestii obligatorii sau "obligatorii" (ex. partener de viata, shopping, curatenie, gatit, etc.) care, ca timp, dureaza mult mai mult decat facutul temelor ... in timp ce ziua tot numai 24 de ore are!
asa si la prieteni ... nici ei nu mai au timp cat aveau inainte ... si cum orice relatie necesita timp, e tot mai greu sa ai multi prieteni. astfel numarul lor scade constant ... pana ramai ca cativa la care (din vari motive) alegi sa ignori ca si ei ti se par pe interes ... ca doar "n-au timp sa sune" si "suna doar cand au nevoie" (chestie iar logica dealtfel: pe cine sa suni la nevoie daca nu pe un prieten?).
spuneam inainte ca alegi ... si da, exact asta facem: alegem pe cei care ne-au ranit cel mai putin si ii eliminam pe cei care ne-au ranit intr-o masura mai mare. ergo: prienten nu-i omul care nu te raneste niciodata ci e omul care te-a ranit cat mai putin ... si n-a facut-o intentionat. :)
@pinguu: asa ziceam si eu:-s
RăspundețiȘtergere:))
Buna dimineata , Monica !
RăspundețiȘtergereNu poti sa-ti imaginezi cata dreptate ai !!!
Gandesti corect . Prietenia este o piatra pretioasa de o mare raritate ce trebuie slefuita multi , multi ani . Dovezile sunt acele momente in care esti la greu si cand nu orice om este dispus sa-ti impartaseasca durerile . Un prieten adevarat , DA ! Nu poti investi cu increderea ta pe oricine .Ipocrizia si fatarnicia ne inunda de multe ori campia sinceritatii. Selectia este grea . Dar cu rabdare , vei afla cine merita sau nu increderea ta !
pai...cam ai dreptate...e greu si lung si provocator drumul prieteniei...dar daca ai sansa...e psibil sa ti se ofere ...sa-ti zic o poveste , iubita ! 2 fetite , una de 4 si una de 5 ani s-au vazut pentru prima data si s-au luat de manute...au trecut 43 de ani ( o viata de om pentru unii ) , cu bune , cu rele ...si ele se tin de maini...in continuare ! iti doresc si tie asa ceva...e rar...dar exista ! pupici !
RăspundețiȘtergereCea mai buna prietena a mea e sora-mea. In rest...in ziua de azi prietenii vin si pleaca, cum spui tu, te cauta la nevoie sau nici atunci (mi s-a intamplat sa apeleze o "prietena" la ajutorul meu dandu-i telefon la sora-mea, cat tupeu!). E bine atunci cand ai macar 2-3 prieteni buni. Intr-adevar, in liceu ai 20 de prieteni, dar cati dintre ei sunt intr-adevar prieteni?
RăspundețiȘtergereTe pup :*
..cum se spune, de ce ti-e teama, de aia nu scapi..prefer sa nu-mi fie teama..bazandu-ma in acele zone tulbure pe spontaneitate- ca tot a remarcat cineva ca-mi place acest lucru. Nu zic ca este cea mai buna solutie, dar sunt foarte multe variabile, iar de-ti faci o strategie, e posibil sa ramai blocat in caz de nu-ti functioneaza, chiar de-ti faci si planul B. Dezamagirile apar in primul rand cand iti creezi asteptari...eu nu astept nimic de la nimeni..asa ca e putin probabil sa fiu dezamagit..
RăspundețiȘtergereZi faina sa aveti :D
Să ştii că sunt de acord cu tine.
RăspundețiȘtergereDe ce mi-e mie frică? Mi-e ruşine să spun! :))
@INTJ: Cam asa mi-a explicat si mami... nu-mi place cum suna, dar ... asta e.
RăspundețiȘtergere@Radu: Buna Radu, multumesc, mi-ar fi placut sa n-am dreptate macar de data asta:)
@coco: Te afli printre persoanele norocoase... eu nu cred ca am norocul asta:)
@Just_Me: E frumos, eu nu am frati :-s
@ganguritu: pai asa am sa fac si eu, nu astept nimic de la nimeni, e cel mai usor:) O zi faina si tie:)
@Adelici: :))) hai spune :)) de intuneric?
Nu esti nebuna, e chiar normal :) tuturor ne e teama de dezamagiri...
RăspundețiȘtergereTeama mea? Inaltimea :)
Dacă nu există temeri...nu ai nevoie de arme...
RăspundețiȘtergereAaaai foarte mare dreptate si te inteleg perfect.
RăspundețiȘtergereTeama mea?! N-am o teama anume maaare si grasa, am mai multe si micute, esentiale si mortale :)
Have fun ^.^
stii vorba aia...de ce ti-e frica de aia nu scapi, asa ca prefer sa nu am frica de nimic, sau cel putin sa nu ma gandesc la ceva care mi-ar putea induce sentimentul de frica! in situatii mai putin placute imi ascult inima si fac sau spun ca ea :) seara faina...
RăspundețiȘtergere@Μου αρέσει το αλκοόλ : :D
RăspundețiȘtergere@Cătălin: :-? da:-?
@Adda: :D
@geanina: blogul tau nu mi se mai incarca:(
Iubirea ce ii iubirea poi iubirea ii atunci cand simti ca ai fi in stare sa mori pt o persoana si stii ce este cel mai rau sa fii tradat ce acea persoana asta te face sa fii rece ca o stanca si tare dar te distruge nu vei mai putea iubi ca prima data niciodata........................ asta a fost pentru muc roz prefer sa fiu anonim....
RăspundețiȘtergere@anonim: Eeehe:) ai un pic de dreptate:P
RăspundețiȘtergereda...au fost oarece problemute...dar acum merge....veniti, veniti va astept cu drag!!!!:))))kisss
RăspundețiȘtergere@geanina: :)) okiiii!:*
RăspundețiȘtergereSufar de aceeasi "nebunie"...Nu mie teama de vremea de afara, de masini, de caini - mie e frica de oameni,fiindca ei pot face tot ce le trece prin minte...si le trece muuuulte
RăspundețiȘtergerelegat de faza cu 100 de prieteni eu cred ca m-ai bine ai 1 prieten in care poti sa ai incredere cu adevarat decat 100 si...
RăspundețiȘtergereDe multe ori nu increderea, ci reactiile ulterioare sunt adevaratele probleme. Unui prieten ii cauti mereu valente pozitive. Devine modelul. Daca ceva "se rupe", atunci cauti defecte. Cu lumanarea. Devine monstru. Adevarul e la mijloc. Nimeni nu e suta la suta alb si nici suta la suta negru. Cand ne pierdem prietenii trebuie sa ne intreban (cu picioarele in apa rece) daca stim sa ii alegem. Si, mai ales, sa cautam cauzele alegerilor noastre gresite. Asta ar fi teoria. De aici inainte, practica.
RăspundețiȘtergere@ella: :) mda:(
RăspundețiȘtergere@Andreea Cristina NEcula: clar!
@Mihai: cam greu cu practica:-? dar cred ca se poate:) Multumesc:D>:D<