In sfarsit, dupa multe, dar foarte multe despartiri, unele mai mult dureroase, altele mai putin, mi-am dat seama de un lucru: oamenii nu cauta motive sa se desparta de cineva, ei cauta momentul potrivit ca sa faca asta fiindca motivele exista deja. Sa ma corectati daca gresesc, insa eu tind sa cred ca nu, ia sa vedem: cati dintre voi au continuat o relatie cu o persoana despre care erau constienti ca nu era potrivita, pana cand s-a ivit momentul oportun ca sa puna capat relatiei? Sa vedem manutele in aeeeer!
Multi cred ca despartirile au loc pentru ca se umple paharul, ceea ce ne duce automat cu gandul la motive, dar daca stam sa ne gandim mai bine nu e vorba de cantitate ca sa zic asa, e vorba de timp, nu e vorba de cate motive s-au strans ci de cand se strang motivele respective, oamenii se amagesc singuri, isi complica viata alegand sa ramana langa persoane nepasatoare, reci... motivandu-le fiecare actiune pana la saturatie si atunci soseste clipa, care nici macar nu mai este un soc pentru cei in cauza...
Aici vorbesc din experinta, am ales sa stau o perioada langa un "el" despre care am simtit de la inceput ca nu este pentru mine, intuitia nu da gres niciodata (cel putin in cazul meu) si credeti-ma ca ajunsesem ca de fiecare data cand il vedeam sa ma intreb: "oare de ce inca mai sunt cu el?" si nu stiam sa-mi dau un raspuns, dar urma sa aflu. Problema era ca nu gasisem un moment bun ca sa pun capat la ceva ce nu exista decat doar la suprafata, insa eu fac parte din categoria celor norocosi pentru ca el si-a dat seama cand e momentul si a facut ceea ce trebuia facut. Bineinteles ca am fost dezamagita, am plans si am fost tentata sa lupt in prima instanta, dar dupa o luna si ceva m-am calmat si desi ma mai doare sunt sigura ca lucrurile sunt exact asa cum trebuie sa fie.
Si asta vreau sa stie si care trec printr-o perioada similara cu a mea, atunci cand te desparti de cineva nu e capat de drum, stiu ca asa pare si ca e greu, dar decat sa fiti pesimisti mai bine realisti si un pic optimisti si sa nu uitati ca la fel cum orice inceput are si un sfarsit, dupa un sfarsit urmeaza inevitabil un inceput, mai devreme sau mai tarziu, dar este acolo.
Si v-as mai spune sa fiti precauti, dar daca as face asta as fi ipocrita pentru ca eu n-o s-o fac, eu sunt sigura ca o sa ma indragostesc din nou (poate si mai tare), probabil ca o sa si sufar din nou si tot asa de "n" de ori pana cand voi avea parte de ceea ce imi doresc, iar daca chiar am nevoie de 1000 de incercari cum spuneam intr-o postare ca sa fiu fericita cu adevarat, ei bine n-au decat sa vina incercarile astea ca le astept, ha!
P.S.: Mereu ma surprind cand imi citesc postarile, e uimitor sa vezi cum te schimbi de la o zi la alta...
sursa foto: www.google.ro
Mda, dar nu uita, fericirea e o calatorie, nu o destinatie! :)
RăspundețiȘtergerenu uit :)) nu uit
ȘtergereFoarte interesant! Și eu am avut o experiență similară cu a ta. Și mă surprinzi și pe mine cu fiecare articol în parte. Fiecare articol are o stare extra-diferită sau apropiată cât de cât, lucru care îmi place. Ești originală și nu îți ascunzi starea reală. Oamenii se schimbă mereu, ideea e să se schimbe în bine.
RăspundețiȘtergere:D eu sunt doar eu:) :D
Ștergerenu pot decat sa ti sugerez sa ridici capul sus nu cred ca merita atata suferinta ,mai bine acum decat mai tarziu .o buna prietena de a mea a lasat timpul sa si spuna cuvantul si ea a avut doar de suferit insa pe langa ea mai este si un copil de numai 3 ani care se intreaba mereu unde e tati ,....cred ca mai inteles .
RăspundețiȘtergerecred ca timpul nu are amestec, eu cred ca deciziile noastre sunt cele care conteaza.
Ștergereai maareee dreptate, esti folozoafa :), dar ai dreptate!!!
RăspundețiȘtergere:)) marea filozoafa :))
ȘtergereEu sunt de parere ca nu trebuie neaparat motive pentru a se rupe o relatie. Nu vorbesc despre cazul tau, vorbesc la modul general. Oameni care se aventureaza intr-o relatie total penibila, tin cu dintii strans de ea si dupa doua luni se despart. Motiv: Nu se potrivesc! Asa se crede, asa se vede, asa se aude. Dar defapt acesta nu este un motiv, este o scuza catre cei din jur, o scapare din ceva inexistent, o ceva...ce trebuie spus si nelipsit la o despartire. Adevaratele motive sunt acelea cand se mint, se inseala, se cearta s.a.m.d. Acele persoane nu s-au despartit pe acel, asa zis "motiv", ci s-au despartit fiindca au tinut cu dintii de o relatie care nici macar nu trebuia sa ia nastere, sau cel putin, a fost o lectie din viata lor. Monotonia, neatentia, ignoranta si multi alti factori patrund intr-o relatie si o distrug, iar noi mascam acesti factori cu asa zisele "motive". In fond, ce este un motiv? Este o explicatie, nu? Noi explicam, raspunzand la intrebare: "Ce este despartirea?", dar raspunzand la aceasta intrebare, nu dam cumva de factorii care au afectat relatia? Deci, exista motive? Exista iubire si non-iubire. Acolo unde cantitatea de iubire este mare si este reciproca, acolo nu exista despartire. Acesta este singurul motiv pe care il cunosc: non-iubirea (lipsa iubirii).
RăspundețiȘtergereImi pare rau sa citesc aceste randuri. Iti doresc sa gasesti adevarata iubire si sa fii fericita ^_^ Pupici :*
non-iubire, interesant. lasa viorel ca o sa fie totul bine:D te pup:D <3 asemenea iti doresc si tie <3
Ștergere"Acolo unde cantitatea de iubire este mare si este reciproca, acolo nu exista despartire"
Ștergere..................
Serios? Poti sa-ti fac o lista interminabila de cupluri nedespartite intre care exista ZERO iubire. Stau impreuna de ochii lumii, caci ceea ce zice lumea e ptr. ei mult mai important decat propria stare benefica. Cel mai tipic e ptr. cre(s)tinii bisericosi.
saaaaaau tipa sta cu el pt bani, iar el sta cu tipa pt sex. :))
ȘtergereImi place cum gindesti!
RăspundețiȘtergerete pup :*
ȘtergereExista o solutie! Incearca sa lucrezi asupra sufletelului tau. Daca nu iti merge in relatii (!? e o exprimare prea banala), nu te baza pe faptul ca trebuie de incercat de 1000 ori ca sa dai de ceea ce vreai (cum spun unii), ca la urma urmei poti sa dai de un perete mare si tare, iar sufletelul va ceda si gata, finish, the end. Lucreaza asupra ta, baga energia in tine, nu in relatii, nu in persoane, cresti spiritual. Da, suna cam "din ce secta mai e si aista" (:D), dar - give it a try.
RăspundețiȘtergereMda, si eu am cam fost o perioada chiar lunga cam de aceeasi parrere cu Alex, dar in ultima vreme mi se tot spune ca e ff important sa stii si sa relationezi, adica sa ai experient stabilirii si mentinerii unor relatii intime, (in sensul destul de complex al acestui cuvant, adica zau, efectiv un soi de relatie de afiliere asa aproape pseudo-matrimoniala minus poate angajamentul economic la comun sau chiar convietuirea propriu-zisa), asa cat de cat stabile cu altii, plus ca daca nu ai aceast aexperienta si te bazezi ca acest tip de experienta iti va fi oferita asa educativ pe gratis din cer sau prin bunavointa partenerului similar ignorant, exista sanse destul de mari de esec, desi desigur asta nesocoteste cam total, cred eu, care e doza de raspundere personala de a fi fiecare educata asa solid la nivel individual prealabil, plus dupa aia de schimb de informatii si de educatie reciproca dupa casatorie, care eu cred ca este o indatorire a ambilor parteneri, efectiv sa creasca si sa se educe asa atat fiecare dar si in legatura cu cuplul, cu relati respectiva, sa stie sa aplice ce stiu ei de dinainte si la cuplu, in cadrul unui efort comun de colaborare cat de cat echitabila totusi, adica nu unul pe post de profesor si alalltul mereu de elev, sau unul pe rol de manager si altul de angajat, adica trebuie sa fie versatilitate si in legatura cu aceste relatii totusi, dar pt a participa ca lumea la o asemene arelationare atat de complicata, care desigur nu include numai declaratii de amor, sex, sau suport amical moral asa daca e unul mai trist sa ii zici, lasa ca nu e dracul chiar asa de negru, hai mai bine sa iti dau o inghetata, sau sa iti spun o poveste, etc, ci trebuie sa inckuda munca din aia de dialog si negociere si educatie asa reciproca, chiar serioasa, asa si cu cifre daca e cazul, dar oricum si la nivel rational si realist, nu numai la nivel de recitat de poezii sau o fraza stats, de gen, "da, draga, ai dreptate, am sa vad ce pot sa fac", (ca zau asta o zic si la serviciu la manageri toata ziua), cu scopul desigur principal de a intretine relatia respectiva...zau, pt asa ceva trebuie experienta, nu gluma, plus role model serios in jur, atat poate in familia de origine sau la familii de prieteni, sau chiar si la cinema, sau in ziare, zau, de unde naiba ? Desigur ca la cinema nu vrei sa mergi totusi ca la scaoal, ci vrei sa te distrezi, dar poti adresa si comedic anumite dificultati de reltionare, si exista comedii care pot adresa acest lucru, chiar si clasic antice grecesti. Dar zau, are dreptate si Alex, dar ai si tu dreptate ca ridici oarecum intrebarea, desi in urma unei despartiiri inevitabile, pt ca una din cauzele despartirilor chiar intre oameni destul de sanatosi si echilibrati si maturi la cap, e aia cum ca "ne-am dezvoltat in sensuri diferite", (we grew apart), sau "eram prea tineri cand ne-am luat prima oara", si zau generatia parintilor mei e PLINA de acest fel de exemple, dintre cunoscutii parintilor mei care erau chiar prieteni asa din studentie cu ei, 2/3 sunt divortati si recasatoriti. Zau, si eu nu pre aam chef de chestii din astea.
Ștergerefrumos articolul,FELICITARI!
RăspundețiȘtergeremultumesc . :)
ȘtergereTe-ai gandit vreodata sa scrii o carte? Despre oameni, despre relatii, despartiri si toate cele.. Am citit una acum cateva luni. Nu era genul ala de carte captivanta care sa te tina si sa nu-i poti da drumul din mana, dar era un fel de carte-blog. :D Si ti-o recomand: Diana-Florina Cosmin "Povestile unei inimi" :)
RăspundețiȘtergeream facut un blog :D hehe :D
Ștergere