Scrisoare (de dragoste) catre... mine

Draga mea,

Nici nu stiu cum sa incep, stiu doar ca am inceput deja si totusi nu-mi dau seama cum am facut-o, mi-a luat ceva timp sa-ti scriu aceste randuri pentru ca am ezitat, m-am simtit rusinata si am avut impresia ca o sa par o ciudata, dar iata-ma aici facandu-ma de "ras" in vazul lumii pentru ca vreau ca o lume intreaga sa stie ceea ce simt pentru tine... Ti-as spune ca te iubesc inca din primele randuri, insa nu pot sa fac asta pentru ca nu vreau sa mint, stii foarte bine ca nu-s o mincinoasa, dar in loc de acele doua cuvinte magice iti spun ca vreau sa invat sa te iubesc, vreau sa te cunosc, vreau sa aflu ce se ascunde in sufletul tau fiindca privirea ta blanda te da de gol, desi uneori esti asa de rece stiu ca este doar pentru ca vrei sa te protejezi fata de oameni, dar nu face asta si cu mine, eu n-o sa te ranesc, eu te respect si te apreciez pentru ceea ce esti si pentru ceea ce vrei sa devii... 

Intotdeauna mi-au placut buzele tale, ei bine, nu chiar intotdeauna, de fapt de cand am inceput sa descopar ce inseamna senzualitatea fiindca asta imi inspira ele, sunt mari, carnoase, senzuale intr-un cuvant, hmm, probabil de asta tot baietii tanjesc dupa sarutarile tale, vrei sa iti mai spun ca ma indragostesc zi de zi de zambetul tau? Ce-i drept nu il mai vad asa des in ultima vreme, ti-am zis, simt ca ascunzi ceva, simt ca nu esti fericita si nu pot sa-mi dau seama de ce, probabil sunt prea multe persoane care te trag in jos si nu-ti dau voie sa te bucuri de momente... Stii... oamenii sunt egoisti, ar trebui sa fii si tu mai egoista, ai vazut cum toti cand au nevoie de tine se agata de tine ca de o barca de salvare, le e frica sa nu se scufunde si vin la tine sa-i salvezi, dar te-ai gandit vreodata pe tine cine te-a salvat sau cine o sa te salveze? Sa fii sigura ca nimeni si crede-ma ca nu sunt doar gandurile mele de copil tampit, e realitatea, realitatea pe care unii te fac sa o vezi, lucru care te deranjeaza pentru ca ai preferat ca pana acum sa te ascunzi, sa ramai in lumea ta si sa iti tii sufletul incarcat... Uneori vorbesti mult, dar nu spui nimic! Sa tii minte asta!

In fine, stii ce nu inteleg eu la tine? De ce te plictisesti asa de repede? Adica uita-te la tine, esti o fata frumoasa, desteapta, talentata, ai hobby-uri, o da, crede-ma unii isi doresc sa fie ca tine, iar tu? Tu nu faci decat sa te plictisesti de tine, iti schimbi culoarea parului periodic, te tunzi, te fandosesti si pentru ce? Pentru tine? Chiar te simti mai bine daca faci asta? Auzi, si de ce de fiecare data cand incepi un lucru nu esti capabila sa-l termini? Nu ai ambitie, nu? Esti lenesa, serios, chiar esti, de cand n-ai mai pus mana pe un creion sa desenezi? De ce n-ai mai facut filmulete din alea faine cu unghii? Crezi ca nu le apreciaza nimeni, nu? Si? Daca tie iti plac atunci fa-le pentru tine! Poate intr-o zi vei avea succes, dar vezi tu, n-ai de unde sa stii asta pentru ca te-ai oprit, nici macar nu ai ajuns la jumatatea drumului si ai dat bir cu fugitii, nu iti place sa muncesti, nu? Vrei sa ai totul de-a gata... macar de ai fi avut totul asa, oare cand o sa inveti ca tu esti genul de persoana care atunci cand vrea sa obtina ceva trebuie sa munceasca de 3 ori mai mult decat ceilalti? O sa vina vremea cand va trebui sa dai la grefieri, dar numai gura e de tine... Tu nu vezi ca te pierzi pe tine si nevoile tale in altii? 

Sa-ti mai dau un exemplu, te-ai apucat de alergat, pe buneee? Cand a fost ultima oara cand ai alergat? Nici nu mai tii minte, hai treaca, sa zicem ca ai o scuza, licenta, bla bla, dar nici macar pentru aia n-ai invatat cum trebuie, 5,68 e nota? E nota? Iti place faptul ca te-ai lasat pe tanjeala? Aaa? Iti place de tine asa? Dar cu genoflexiunile alea ce faci? Mai ai 20 de zile si aia e, ai putea sa duci si tu la capat o chestie, asta daca ai vrea... daca nu te-ai lasa "consumata" de cei din jur, iti faci ganduri inutile, te temi de nu stiu ce si apoi te plangi ca esti slaba... Doar tu esti vinovata pentru toate astea draga mea, esti un copil, ce-i drept, unul frumos cu multe calitati, dar si cu mai multe defecte...

Stii... mi-e teama ca iar o sa te apuci de o gramada de chestii si nu o sa reusesti sa le finalizezi, vreau sa te mai intreb ceva: daca tu nu crezi in tine, de ce ai pretentia ca altii sa o faca? Of, m-am infuriat pe tine rau, vezi cat de repede poti trece de la dragoste la furie, la reprosuri? Dar gata, nu ti-am scris aceste lucruri pentru ca vreau sa te critic, ci pentru ca vreau sa iti fie bine, vreau sa intelegi ca asa e cand iubesti, incerci sa scoti tot ce e mai bun din oameni, chiar daca asta inseamna sa-i certi uneori, eu vreau ca tu sa fii cea mai buna, vreau sa te vezi prin ochii mei si sa-ti dai seama ca in ciuda tuturor defectelor pe care le ai (chiar si fizice) esti o persoana minunata si meriti sa fii iubita. Meriti tot ce e mai bun si o stii si tu, doar ca cineva trebuie sa-ti reaminteasca din cand in cand, d-aia sunt eu aici, sa te fac sa revii pe calea cea buna.

Fii asa cum vrei tu sa fii! Fii asa cum iti place si nu lasa cateva complexe sa te doboare, nimeni nu e perfect, oamenii se schimba chiar tu ai zis-o, ai vazut cat de frumoasa te-ai facut, atat la chip cat si la suflet, ehee, si cine stie cat de frumoasa o sa te mai faci, eu o sa fiu mereu aici privindu-te cu drag pentru ca eu nu o sa te parasesc ca altii, eu vreau sa te iubesc si eu obtin mereu ceea ce imi propun. 

PS: Inca mai ai retineri si simt asta, dar cu timpul o sa te obisnuiesti cu mine si n-o sa te mai simti prost atunci cand iti scriu. Promit ca data viitoare n-o sa te mai cert.