Haos

Am mai avut momente de genu', dar parca asta le intrece pe toate. Oamenii din viata mea isi schimba atitudinea constat, unii revin, altii pleaca, si revin din nou, si tot asa, parca as fi un fel de gara unde se vand bilete gratuite, habar nu am ce se intampla si nici nu stiu cum sa controlez toate chestiile astea. Stiu ca o sa ziceti ca e simplu, as vrea sa nu-i mai primesc inapoi, dar sunt oameni de care intr-un fel sau altul ma leaga ceva si parca nu pot sa-i refuz, nu ma lasa inima, ii vreau pe toti, dar pe niciunul...

Credeam ca e rau ca in mintea ta sa fie haos, insa cand haosul se instaleaza in suflet, e si mai rau... 

sursafoto: www.google.com

Hmmm, m-am gandit la tot felul de variante, sa nu mai primesc pe nimeni inapoi si sa ramana in trecut acolo unde le este locul sau sa-i primesc pe toti si sa astept cumintica sa dispara din nou din peisaj, da' se merita? Inima mea merita un zbucium ca asta? De ce nu pot sa plece si sa nu se mai intoarca? Probabil s-au obisnuit si stiu ca de fiecare data cand se intorc isi gasesc un loc... Ce sa fac pentru ca ei sa inteleaga ca nu merge asa cum vor ei? Ca nu e asa de simplu?

Se spune ca intotdeauna este bine sa fii sincer cu tine, dar cum sa fiu cand nu stiu sa pun in balanta si sa cantaresc ca sa vad cine merita si cine nu, cum? Stiu ca ma mint, insa nu stiu in ce privinta, tot ce stiu e ca pe zi ce trece sunt tot mai confuza, iar deciziile mele in anumite privinte sunt luate alandala. Urasc haosul, dezordinea, asta pe de-o parte, pe cealalta parte cred ca undeva in interiorul meu am o satisfactie ca cei care pleaca mereu se intorc, desi mi-as fi dorit ca unii sa nu plece niciodata, eh, asta e alta poveste...