Din ce sunt facute fetele? Din drama.

Si pe langa drama, din multe alte chestii cum ar fi: insercuritati, copilarii, paranoia, smiorcaieli, pisiceli, gelozii, invidie, competitie, obsesii pentru genti si pantofi (sau oja, makeup) and so on, lista poate continua, daca vreti continuati-o voi, eu trebuie sa ma opresc aici. Fetele nu doar sunt facute din drama daca intelegeti ce zic, ele au inventat acest termen, aceasta stare, pentru ca eu cred ca este o stare, o stare care mascheaza fie o lipsa de ocupatie (ceea ce evident se poate rezolva destul de usor), fie o stima scazuta de sine data de fel si fel de complexe create prin comparatia cu alte individe de acelasi sex (in cazul asta e mai greu sa iei masuri daca nu esti constienta de treaba asta). 

Deci, cam asta fac eu de doua zile, dramatizez, si nu stiu daca pot pune toate situatiile penibile care au luat nastere in aceste doua zile pe seama sindromului premenstrual, mai degraba simt ca este vorba de lipsa de ocupatie acompaniata de stima scazuta de sine. Stiu ca suna ciudat ca o persoana (asa misto ca mine) rationala, joviala, optimista, s.a.m.d., sa sufere de stima scazuta de sine, insa se intampla, si consider ca i se poate intampla oricui care are prea mult timp liber si incepe sa se analizeze din toate punctele de vedere si sa se compare cu alte fete. 

Mai mereu citesc cum ca nu este bine sa te compari cu altii/altele pentru ca exista riscul sa dai in vreo boala psihica indusa tot de tine, asta pentru ca intotdeauna vor fi oameni mai buni, mai frumosi, mai destepti si mai nu stiu cum decat tine, dar nimeni nu este ca tine, iar problema mea cred ca tine de fapt de teama de a nu fi banala.

sursafoto: www.google.com

Nu pot sa gasesc ceva care sa ma diferentieze de restul, nu stiu ce, am incercat sa pictez unghii, bun, sunt talentata, pictez, dar mai sunt "n" fete care fac acelasi lucru, unele chiar mai bine decat mine, am zis sa invat sa machiez, la fel, altele sunt mai bune, altele poate nici nu sunt atat de bune, insa sunt mega apreciate, mi-am deschis bloguri, scriu, dar sunt altii care scriu si mai bine decat mine, simt ca undeva pe la inceputul, sau jumatatea drumului ma pierd, ma pierd in multime, iar eu nu vreau sa fac asta. 

Ei si atunci incep sa dramatizez. Incep sa o iau razna, sa ma panichez, sa nu-mi mai gasesc locul, sa simt cum respectul si aprecierea pe care le am fata de mine scad considerabil, incep sa caut aprecierea altora si nu este bine, nu este deloc pentru ca nimeni nu te apreciaza pentru ceea ce esti, ci pentru ceea ce faci pentru ei (daca ii ajuti, daca ii inspiri), asadar ce e de facut? Pentru moment m-am oprit din dramatisme, asta pentru ca am sarit calul cu oamenii importanti din viata mea si nu vreau sa-i pierd, dar ce o sa fac data viitoare? Din calea nebunului si Dumnezeu fuge, deci...

P.S.: Sa dramatizez cumva din cauza lipsei de atentie? Hmmmm.