Starea tehnica a mecanismului de distributie. (DRPCIV)

Hello! Sper ca sunteti bine, am zis sa fac o fapta buna si sa il ajut pe un prieten cu o postare gazduita de la mine pe blog. Pana una alta, enjoy reading! 

Ansamblul de piese care constituie mecanismul de distribuţie a gazelor este supus solicitărilor de uzură mecanică, iar dintre acestea, supalele, şi mai ales cele de evacuare, sunt solicitate, în plus, termic şi chimic. Ca urmare, se produc abateri dimensioanale şi de formă (care apar la camele arborelui de distribuţie, tacheţi, culbutori şi cozile supalelor), jocuri mărite (la perechile ghid-tachet, culbutor-supapă, ghid-supapă, lagărele arborelui cu chame şi pinioane de distribuţie), întinderea lanţului de distribuţie, de tensionarea arcurilor de supapă şi defecţiuni ale mecanismului de întindere a lanţului. Toate aceste fenomene, care sunt uzuale în procesul de exploatare, conduc la înrăutăţirea stării tehnice a motorului în ansamblu. Procesul menţionat este accelerat în situaţia în care nu se aplică consegvent şi corect normele profilactice de întreţinere tehnică a mecanismului de distribuţie şi dacă nu se sesizează şi nu se înlătură opretiv micile defecţiuni apărute. Funcţionarea incorectă a mecanismului de distribuţie afectează nu numai durata de folosire normală a motorului, ci şi indicii săi economici. De multe ori asemenea defecţiuni sunt ignorate iar sursa lor este confundată cu sistemul de aprindere, deoarece unele efecte sunt asemănătoare: autoaprindere, detonaţie severă, scăderea puterii.  În astfel de situaţii, soluţii cum ar fi reducerea avansului la aprindere sau folosirea unei benzine cu cifră octanică superioară îşi dovedesc rapid ineficacitatea, deoarece fenomenele citate nu dispar. 

Cele mai fregvente defecţiuni se localizează la supape; supapa de evacuare, îndeosebi, este intens solicitată mecanic, supusă acţiunii corozive a gazelor de ardere şi puternic încălzită. Ca urmare a faptului că această supapă primeşte căldură pe suprafaţa talerului ei, iar când este deschisă, pe întreaga sa suprafaţă exterioară, până la ghid, în timp ce răcirea se face numai prin tijă şi foarte puţini prin suprafaţa de etanşare a scaunului (când supapa este închisă), temperatura de regim poate atinge 750-800 grade celsius. Se înţelege că în această situaţie rezistenţa mecanică şi de uzură ale oţelului din care se construiesc supapele, se reduc accentuându-se pericolul de grupare în ghid şi de deformare a talerului – ultimul fiind mijlocit de distribuţia neuniformă a temperaturii pe circumferinţa talerului. Deformarea menţionată conduce la pierderea parţială a etanşeităţii care se amplifică rapid din cauza apariţiei calaminei între suprafeţele de etanşare. Prezenţa calaminei pe supapa de evacuare reprezintă rezultatul transformărilor chimice la temperaturi ridicate ce apar în masa uleiului şi combustibilului. Pe lângă faptul că înrăutăţeşte răcirea supapei – deoarece transferul de căldură se face de 50 de ori mai greu spre sistemul de răcire – calamina compromite şi etanşarea. Apare deci un proces în avalanşă de creştere a temperaturii şi a depozitelor calaminoase, proces care sfârşeşte cu deformarea accentuată a supapei şi arderea ei. Manifestările exterioare ale unei astfel de situaţii, sunt creşterea consumului de combustibil, mers neregulat al motorului la ralanti cu rateuri în eşapament, pornire dificilă mai ales iarna.