"Ori la bal, ori la spital" (sau despre cum doctorii sunt atat de superficiali, incat ajungi sa te tratezi acasa)

Intentionez sa-mi rascumpar pacatele si m-am gandit sa va povestesc prin ce aventuri am trecut in luna asta, o da, pentru ca am avut o luna cat se poate de plina si nu in sensul bun al cuvantului. 

Asadar, sa incepem cu inceputul (vorba aia), trecand peste inima franta (ca asta nu e atat de important si am depasit momentul deja), mami meu s-a oparit cu apa fiarta intr-o dimineata in timp ce-mi facea ceai (aparent am probleme cu stomacul si a zis sa ma trateze... mai naturist). Nu pot sa descriu durerea prin care a trecut, si nu pot sa va spun cat de dezamagita am fost cand am vazut ca oamenii la care ma asteptam sa-mi fie alaturi, n-au fost, in fine. 

Deci mami s-a oparit pe tot piciorul, prima zi a stat cat a stat acasa, insa a doua zi a inceput sa faca temperatura si a sunat salvarea...  Au internat-o la chirurgie si timp de 2, 3 zile cat au tinut-o in spital i-au facut doar cateva injectii cu calmante si niste antibiotice ca sa nu i se infecteze arsura... De pansat se pansa singura pentru ca nu stiu cum sa va spun, dar este si asistenta in timpul ei liber, da? I-au dat drumul intr-un final fiindca nu aveau nicio crema, nimic, nu mai aveau nici bandaje, iar nea' doctoru' i-a zis ca la arsura ei se poate spala cu ceai de musetel, apa si sapun si sa-si dea din doua in doua zile cu o crema (Dermazin). Mno, ajunsa acasa, s-a simtit din nou rau, i se invinetise piciorul, i se si umflase si pana la urma din disperare  i-am facut o poza si am cerut ajutorul indivizilor de pe Facebook, am zis ca poate stie cineva, ceva, ba chiar am contactat si cativa medici, insa fiecare a venit cu varianta lui... Unii nu-si dadeau seama de cat de grava era arsura si-mi ziceau de leacuri din astea naturiste, gen crema de nu-stiu-ce, altii m-au speriat trimitandu-ma la spital cu ea din nou si spunandu-mi ca este grav si ca daca i se infecteaza risca sa Doamne fereste (nici nu pot pronunta asa ceva)...  

Acum, stiu ca nu singura persoana care trece prin chestii de genu', dar ma tot gandesc cum de altii mai putin norocosi rezista, eu intr-o saptamana si ceva (daca nu doua chiar) mi-am distrus sistemul nervos... 

Mi-am luat concediu si am stat cu mami acasa ca sa o ajut, insa din pacate din inca nu stiu care cauza am fost foarte ametita, nu am putut sa mananc, am stat doar in pat si nu am ajutat-o pe mami aproape deloc... 

Din fericire, dupa ce mami a mers pe la niste babe care imi fusesera recomandate de toti Facebuchisti din orasul meu si si-a dat seama ca este o pierdere de timp (si de bani), a mers din nou la doctorita de familie si a luat antibiotice, apoi s-a tratat cu Dermazin, crema de galbenele si ceaiuri, mergand pe premisa ca ce o fi, o fi. Sa va si arat despre ce arsura vorbesc...

Asa a aratat arsura ei cel putin o saptamana, doua. Acum deja a trecut luna si a inceput sa i se curete rana si pielea din rosu s-a facut roz... Mai are usturimi si dureri, dar Ketonalul si Nurofenul i-au tinut companie in toata perioada asta urata... Si ma bucur din suflet ca nu i s-a infectat si e mai bine.

Iar ca sa nu fiu rea, tin sa multumesc totusi celor din lumea virtuala care s-au aratat ingrijorati de starea sanatatii mamei mele... Un gest frumos, chiar nu ma asteptam, se pare ca Facebook-ul mai este bun pentru inca un lucru...

Si ca sa continui cu povestitul, in timp ce mami se lupta cu arsura, eu m-am luptat dupa cum ziceam mai sus cu starile de rau, ameteli, greata, slabiciuni in maini, dureri de cap... Pana la urma am chemat salvarea, mi-a facut un calmant, dar degeaba, tot nu am putut sa ma ridic din pat din cauza ametelilor... Dimineata eram ok, dupa amiaza incepeam sa-mi pierd echilibrul si sa ametesc la cele mai mici miscari ale capului... Am ajuns si pe la urgente, si dupa ce am asteptat vreo ora lesinata toata, mi-au facut analizele si ecograf, si mi s-a spus ca nu e nimic grav, doar un oarece sindrom vertiginos (parca)...

Mno, nu mi-am revenit, si am decis sa merg sa ma internez in spital la Craiova pentru investigatii mai amanuntite... Ajunsa acolo, m-a consultat domnul doctor si a vrut sa-mi dea drumul acasa, am insistat totusi sa ma internez. M-am internat intr-un salon din fundul gradinii, am avut ca si companie o fata (femeie, nascuse...) si a doua zi pentru ca m-am plans seara de dureri in piept m-au trimis sa fac raze la plamani...

Dupa ce am stat la coada asa capiata cum eram vreo ora, am intrat acolo, m-a intrebat doctorul ce am, i-am zis, si m-a scos afara spunandu-mi ca n-am nimic, ca ce caut in spital in loc sa fiu la plaja... Mi-a pus fisa in brate si ceaules... 

Ow, dar am fost si la cardiolog, care a fost mai dragut, mi-a facut totusi un ecograf superficial, m-a intrebat ce caut pe acolo si i-am zis ca ma simt rau, iar raspunsul lui a fost scurt si la obiect: "Las' ca te mariti si-ti trece!". 

Am facut din nou analize de sange, nu mi-a iesit nimic in neregula, iar pe biletul de externare mi se recomanda mai multa miscare in aer liber, exercitii pentru coloana, Betaserc pentru ameteli, vitamine si Xanax la nevoie. Chiar asa, Xanax, fiindca se pare ca peste tot pe unde merg mi se spune ca problemele mele sunt de ordin psihic, adica sunt sanatoasa tun din punct de vedere fizic, dar eu imi imaginez singura ca ametesc, ca ma doare capul, ca mi-e greata, ca ma lasa puterea din maini, ca ma doare spatele, s.a.m.d.

So... Cam asta am facut eu in timpul asta in care am lipsit de pe blog, asta da distractie de vara... Vreo doua zile m-am simtit ok, insa ieri mi s-a facut din nou rau... Ca sa nu mai zic ca m-am si panicat... Cine aude ca ma panichez are impresia ca asta este cauza problemelor mele, dar eu sunt de parere ca panica mea apare doar in momentul in care nu ma simt bine, nu ma apuca atacurile de panica asa din senin. Sunt calma, vesela si toate cele, pana cand mi-e rau. La cel mai mic simptom mi se declanseaza o stare de frica cu greu controlabila. (stiu care este si cauza ei...) Si ca sa ma calmez de acum inainte pentru ca probabil o sa mai am ameteli, am decis sa merg sa-mi fac si un tomograf. 

Anyway, se pare ca este adevarata zicala aia ca in Romania, oricum/orice sa fii, numai bolnav nu, pentru ca daca nu scoti banul la inaintare nu te baga nimeni in seama. Controalele pe la internari sunt superficiale, iar la urgente, daca nu esti cunostinta cuiva sa-ti dea Dumnezeu zile ca la cat stai in sala de asteptare...

Ei, atatica pentru azi, m-am lungit destul... Sper sa fie si cu tomograful ok si sa fie niste stari datorate intr-adevar stresului (o cauza trebuie sa existe, e imposibil). Sa fiti sanatosi, iubiti si cum mai vreti voi. V-am tucat!