Copii! Nimic pe lume nu se compara cu experienta de a fi parinte, de a stii ca ai dat viata cuiva si ca iubesti neconditionat. Nu e uimitoare viata? Cand vine vorba de allte tipuri de relatii suntem liberi sa alegem pe cine iubim, dar cand vine vorba de familie, iubim neconditionat, iertam si trecem peste toate dificultatile care ne fac sa reactionam cu totul diferit in acele alte relatii.
M-am gandit foarte serios la subiectul asta si am inceput sa ma intreb: nu cumva cand vorbim de familie se intampla sa luam oamenii dragi ai sufletului nostru "for granted"? Adica suntem crescuti cu ideea ca familia o sa fie mereu acolo orice am face, ca de exemplu: parintii, mereu ne vor ierta, oricat de rai si oricat de urat ne purtam, mami si tati trebuie sa ne ierte, de ce? Pentru ca asta face familia, asa suntem programati sa credem, sa traim. La fel si copii, indiferent de ce le fac parintii lor, ei trebuie sa treaca cu vederea si sa nu uite ca datorita lor ei exista. Dar nu este un pic cam deplasat felul asta in care gandim? Familia nu e "compusa" tot din oameni? De ce nu ii putem vedea si pe ceilalti ca facand parte din familie? De ce unii oameni ii luam "for granted" doar pentru simplu fapt ca reprezinta familia? Avem nevoie de legaturi de sange ca sa putem sa iertam pe cineva si sa-i fim alaturi la bine si la rau? Daca ar fi asa, atunci cum se face ca strainii se casatoresc?
Ce trebuie sa faca un strain ca sa ajunga sa fie considerat ca facand parte din familie?
P.S.: Iar pentru ca tot am adus vorba de copii, zic sa va fac o recomandare celor care detin unii, si anume Nichiduta. Magazin Nichiduta cu saltele, carucioare pentru copii, masinute si motociclete super misto (pacat ca nu mai sunt copilas ca mi-as fi luat si eu cateva, hehe), patuturi, scaune auto pentru mititei si tot ce aveti nevoie pentru comfortul lor.
Si revenind, tin neaparat sa va urez o seara minunata si o zi si mai frumoasa cu mult soare. La mine aici a plouat, a batut vantul si s-a facut frig, abia astept sa vina vara, sa stau la soare, sa ma relaxez, sa ma simt bine in cateva cuvinte. Sunt sigura ca si voi vreti vara! Sunteti tucati.
E foarte greu sa accepti pe cineva parte din familie. Nu e ca si cum ar fi trecut prin atatea momente cu tine de-a lungul vietii asemeni unui parinte sau unui frate. In cel mai bun caz poti considera o persoana straina un prieten foarte bun,de incredere,de nadejde. Eu unul asa consider :)
RăspundețiȘtergereMda, nu stiu, relatiile dintre oameni sunt cam ciudate pentru mine. :)
ȘtergereVin din Sri Lanka. Sun la uşa ta şi întreb cât pot eu de politicos.
RăspundețiȘtergere-Ce trebuie să fac "ca să fac" parte din familie???
Eeeeh?
:)) Da, da, inteleg unde bati :))
ȘtergereFiindca nu suntem pregatiti sa acceptam un om atat de mult in viata noastra. Familia are acces partial si in intimitatea noastra si in raza noastra de manifestare, gandire etc. E greu sa integrezi o persoana din exterior sa o aduci in aceasta zona a ta. (vorbesc la modul general). Poate suntem oameni permitivi noi si vrem sa aducem din exterior pe cineva atat de aproape dar depinde si acea persoana cat de receptiva e si cat doreste sa se apropie. Mai intervine si increderea si siguranta in acea persoana in acest proces, lucruri care nu sunt de neglijat.
RăspundețiȘtergereMi s-a intamplat sa incerc sa ma apropii de unii oameni iar acestia sa se distanteze si mai mult, semn ca doreau doar o relatie de "salut, ce faci?" si atat, fara sa fie amicitie sau altceva. Cum puteam sa apropii acea persoana de mine? Nu aveam cum daca nu acea persoana nu mi-a permis apropierea.
Vorbind despre necunoscuti si casatorie... In cazul acestora, iubirea este cea care-i leaga si care-i apropie asa mult. Daca iubirea nu ar avea aceasta misiune, ce fel de familie s-ar forma?
Ce trebuie sa faca un strain? Eu m-as intreba: Ce ar trebui sa facem mai intai noi sa reusim sa convingem un strain de bunele noastre intentii si ca vrem sa faca parte din familie?
Raspunsul este foarte greu de dat fiindca nu exista o reteta unica. Sunt de parere ca atunci cand rezonezi cu o persoana, acesta relatie se dezvolta involuntar. La mine asa s-a intamplat. Am doua prietene cu care ma cunosc de cativa ani. Ne-am inteles perfect din toate punctele de vedere si ne-am apropiat extrem de mult. Eu nu sunt prieten doar cu ele ci si cu membrii familiei lor si invers. (Vorbind doar despre relatia de prietenie). Ne spunem "frate" sau "sora" pe unde mergem si impartim bune si rele :D Sa fii pe aceeasi lungime de unda cu o persoana inseamna 90% dintr-o relatie, fie de iubire, fie de prietenie sau familiara. Doar 10% depinde de tine ca persoana. :)
Sa ai o zi minunata :*
10 la suta e un procent cam mic, nu crezi? Cel putin eu asa consider, mai ales ca anumite relatii depind de felul in care tratam oamenii, adica practic de noi :-?
ȘtergereCa sa faca parte din familie, un strain trebuie sa se poarte exact ca niste parinti normali. Adica sa te iubeasca dezinteresat, sa te sustina neconditionat, sa te ajute la orice ora si altele... :)
RăspundețiȘtergeresi de ce nu o poate face? a mda, e doar un strain.
ȘtergereDe multe ori, nu sângele e cel care dictează apropierea, ci firea omului...
RăspundețiȘtergereasaaaaaa e!
ȘtergereO intrebare ff buna ! Nu cunosc raspunsul, insa cred ca este una din cele mai bune intrebari ridicate in cadrul blogosferei pe care o citesc de cativa ani ! Raman sincer impresionat de modul in care gandesti. Zau, eu mi-as dori asa de mult daca ai avea asa un show de TV pt tineret, nu doar un blog, ca sa ridici subiectele astea pe care le ridici pe bloggul tau efectiv la un nivel mult mai larg de audienta, (chiar dincolo de cea de lb romana de fapt). Eu precis m-as uita la showul tau, si cred ca m-as fi uitat si cand eram mai mic, asa incepand poate de la vreo 16-17 ani incolo, si as fi fost si ramas ff interesat chiar si pana cam pe la 25 de ani, pt ca si eu mi-am pus uneori ff multe din trebarile pe care ti le pui si tu, desi nu cred ca aveam rigurozitatea necesara sau vocabularul si capacitatea de a ma exprima in scris asa ca tine ca sa iasa asa de clar formulate acele intrebari, (chiar si fata doar de mine insumi, nu fata de altii), asa ca efectiv mi-a fost si greu sa pot reflecta dupa aia riguros la anumite raspunsuri, drept care le-am lasat cam balta la un moment dat ca fiind neadresabile (din punctul meu de vedere), asa un fel de intrebari oarecum filozofice (desi nu doar arid teoretice, ci chiar ff practice, si utile), dar stiu ca sunt ff importante, si ca eu le-am lasat balta din lene si mediocritate scolareasca, nu din cauza ca nu merita a fi puse.cu adevarat. .
RăspundețiȘtergerepai mi-ai facut ziua mai buna. ar fi frumos ca mai multa lume sa fie pe aceeasi lungime de unda, probabil ca am avea parte de mai putina rautate, egoism si toate cele, dar e un vis frumos. :) inca nu am ajuns un model demn de urmat pentru nimeni, deci probabil ca nu merit o emisiune la tv :))
ȘtergereP.S: (ca nu rezist sa nu divaghez)
RăspundețiȘtergereSi adevarul este ca nici nu cred ca cunosc un exemplu de expert reputabil care sa poata sa raspunda ff clar la aceasta intrebare de aicea, pt ca sincer as fi recomandat vreunul sau chiar doi ca sa participe la showul tau TV, astfel incat sa nu vina sa raspunda te miri cine, de tip doar pseudo-expert, care sa avanseze niste clisee larg recitate despre ospitalitate, si relatii de familie, si cum s-au dezvoltat ele in cultura UE sau alta cultura, etc, ci cei mai buni dintre cei mai buni si mai recomandabili, atat pt mine, cat si pt tine, cat si asa pt orice tineret posibil auditor/spectatoor/cititor din ORICE cultura...pt ca eu sunt FERM FERM convins ca in cadrul relationarii umane exista niste elemente comune chiar dincolo de diverse cutume sociale sau culturale care sunt pertinente numai unei anumite perioade istorice, sau tip de civilizatie, sau societate, sau cultura...insa sunt si eu asa de corijent la chestiile astea care chiar par a fi ultra ultra importante pt tineretul de peste tot, incat imi e si jena cat de prost stiu sa ma exprim despre asta ! Si eu deja stiu ca eu am ramas corijent la aceasta intrebare care de obicei se cere "rezolvata" asa la varsta adultului tanar, sidaca nu se gaseste un raspuns cat de cat satisfacator pt persoana sau chiar grupul respectiv de persoane de aceasta varsta, dupa aia aceasta intrebare ramane asa ca un soi de examen neluat, care va putea influenta in mod negativ mai tarziu rezultatele la alte teste si examene care sunt necesare de-a lungul vietii adulte...ddesi desigur nu doresc sa opinez ca viata umana ar fi sau ar trebui sa fie ca o scoala, asa cu examene de treapta, etc, insa in zilele noastre dureaza intr-adevar asa de mult incat de obicei conteaza si rezultatele scolare, adica nu e ca si cum maj lumii taria in medie 31 de ani, si atunci ce sa mai stai sa intrebi chestii pertinente pt etapa de varsta de adolescent si adult tanar, ca din copilarie treceai direct la adult si dupa aia direct la pensie sau direct in Rai sau Iad sau te reincarnai asa destul de rapid, abia de apucai cateva vacante sau timp liber ca sa iti planifici si relationarea sociala, formarea relatiilor cu strainii dezirabili de a fi asimilati in familie, etc, si probabil ca daca erai intersat sa aduci un strain in familie apucai pe ala care era mai aproape si parea asa mai avantajos in clipa aia, dadeai in cap eventual la un posibil vecin strain rival, uneori apucai si mai multi, just in case, uneori nici nu stateai sa intrebi daca si el o fi de acord sa faca parte din familia ta, si il luai ca sclav probabil, (desi ma rog, daca erai cat de cat onest si integru, incercai sa-i dai ceva de mancare acolo, nu il puneai sa se chinuie prea rau chiar total fara drepturi, dupa care te puteai chiar lauda cateva sute bune de ani ca tu iti tratai scalvii ca fiind parte din familie, spre deosebire de altii, si chiar si sclavii insisi sau unii din ei, de ex unchiul Tom, chiar se simteau asa ca niste membri de familie...insa divaghez desigur tot superficial restrans istoric-cultural...). Zau, o intrebare ffffffffffff buna pt tineretul contemporan, care zau daca e adresata ca lumea la orele de dirigentie de la scoala, sau in revistele de mai larga circulatie internationala.
of m-ai cam pierdut in unele fraze, dar iti multumesc mult pentru sinceritate, nu toata lumea recunoaste ca nu a invatat anumite lucruri la varsta ta, unii se cred destepti si dau sfaturi chiar si atunci cand nu sunt cerute, dar deh, astia-s oamenii. Sper sa aflu raspunsul si sa ma lamuresc si poate o sa te lamuresc si pe tine. :)
Ștergere