Lumea uita...

Rasfoind paginile Facebook-ului dau de vechi cunostinte si raman placut surprinsa cand vad ca inca pastreaza legatura cu prietenii din copilarie, de fapt aici vorbesc mai mult de fete, fete pe care le stiam de cand eram in scoala generala si care au stiut sa pastreze legatura una cu cealalta, in schimb eu am pierdut toate legaturile... 

Aveam si eu o "cea mai buna" prietena in copilarie, faceam totul impreuna, eram nedespartite, nici macar la magazin nu mergeam una fara cealalta, ha, imi amintesc ca intr-o zi ne-am inscris la Palatul Copiilor de la noi din oras la un curs de calculatoare, iar profesoara de acolo m-a facut sa ma simt umilita punandu-ma sa "practic" acasa mutarea mouse-ului cu un sapun, eheeee, mai aveam putin si ma apucam sa plang, insa n-a fost nevoie pentru ca m-am ambitionat si am mers la prietena mea si am invatat acolo, imi mai amintesc si ca am fost sa ne inscriem la lectii de dans modern, ha, dar pana la urma niciuna din nou n-a mers, totusi eu am facut parte dintr-o trupa de dans in gimanziu, foarte tare experienta... 

Stiti ce-mi mai amintesc? Ea fiind mai mica cu 2 ani, intra in clasa I si eram pe strada pe paturi (noi asa stateam cand eram mici) si o invatam sa scrie si sa citeasca, incercam sa o pregatesc si la un moment dat am facut o intrecere, stiti ce a facut cand a vazut ca o intrec? Mi-a pus piedica, o daaa, si am cazut ca bolovanul... Mda, chiar credeam ca o sa ramanem "bff" asta pana a intrat si ea la liceu (acelasi liceu cu mine) si a decis ca e timpul sa-si faca noi prieteni, era atat de comic si trist in acelasi timp, treceam una pe langa alta, ne salutam, ne intrebam chestii random si atat... dupa 10 ani de viata petrecuti impreuna, o vedeam ca pe o sora mai mica... 

In fine, am avut multe prietene de-a lungul anilor, iar acum din toate am ramas cu doua (pe una o stiu de 3 ani, iar pe cealalta de 1 an si ceva cred), ma gandesc de multe ori la ele, nu regret ca nu ne mai vorbim, insa mereu imi apare o intrebare in gand: " Oare ele isi mai amintesc de mine? " Pe unele le-am gasit pe Facebook, ne dam like-uri din cand in cand, dar niciuna din noi nu e interesata sa deschida conversatia, hmmm, tocmai mi-am amintit ca am facut candva un caiet cu amintiri si acolo am pastrat poze si ganduri bune de la ele, uneori am impresia ca sunt fata care aduna amintiri... Adica nu stiu, sa nu ma interpretati gresit, nu ca nu-mi place sa am amintiri, dar mi-ar fi placut si mai tare daca as fi continuat sa adun amintiri ca sa zic asa... 

E atat de ciudat cum fiecare isi vede de viata sa, isi gaseste pe cineva, isi face noi prieteni si uita de tine... Dar tu? Tu ii pastrezi intr-un coltisor acolo al sufletului si nu uiti... Offf, o sa ma intristez, ideea de baza era ca nu inteleg cum fac alti oameni de pastreaza legaturile, eu mereu am fost cea data la o parte dintr-un grup in sensul ca daca eu nu sunam pe nimeni, nu eram sunata, dar ei se sunau intre ei, n-am inteles niciodata de ce, oare sunt chiar asa de antipatica? 

I mean look at me, eu ma consider o fata deschisa, sociabila si totusi sunt singuratica, era un citat funny parca ceva de genu' : "Stii ca esti cu adevarat singur, atunci cand iti suna doar alarma de la telefon!", ei cam asa sunt eu acum si daca stau bine sa ma gandesc asa am patit si cu blogul, cat timp am facut vizite si am lasat comentarii am fost si eu vizitata la randul meu, cand n-am mai avut timp, o persoana, 2 si-au facut simtita prezenta pe aici (le mulumesc) si cam atat, am observat ca restul se cunosc... se citesc si toate cele, eu...