In vizita la Resita

Am promis ca va povestesc despre mini-excursia mea de la Resita, asadar acilea suntem dragii mei. 

Resita, pentru multi este un simplu orasel, micut, saracacios as putea zice sau hai sa nu fiu rea, mai putin dezvoltat decat Severinul, putina populatie pentru ca majoritatea tinerilor sunt plecati fie pe la facultati in Timisoara, fie in strainatate, deci au ramas cativa pe acasa, daaaar, daaar pentru mine, Resita este oraselul in care m-am nascut, iar sentimentul pe care il am cand ajung acolo nu-l pot exprima in cuvinte sau hai sa incerc: stiti feeling-ul ala gen v-ati gasit locul??? 

Daca da, ei bine asa ma simt eu acolo, ca si cum as fi stat de la inceputuri, pur si simplu nu ma simt straina, sa fim seriosi nici nu as fi avut cum pentru ca am intalnit oameni frumosi care m-au facut sa uit de Severin pentru cateva zile, hihi. 

Stiu ca o sa para ciudat, dar sa stiti ca oamenii astia frumosi i-am gasit pe Facebook (deci e bun si Feisbucu' la ceva, mwahahaha) si imi pare rau ca nu am facut poze cu toti sa va arat, dar nu-i bai ca data viitoare se rezolva. Pana atunci va arat o poza doua, trei ca sa nu ma injurati.

Aici eram cu o prietena, Patricia pe care am zapacit-o saraca zilele alea sa iesim, sa iesiiiiiiiim si de care in momentul de fata imi este tare doooooor (probabil o sa ma injure putin cand o sa vada poza pe blog, dar stiu ca ma iarta, hihi).

Hmm, ici dupa cum puteti observa eram intr-un parculet cu un baiat frumos nu doar la trup ci si la suflet, mai multe detalii nu dau ca ce-i prea mult stricaaaa. 

"Aicisa" ma strambam cand o alta prietena incerca sa-mi faca poza prin centru, am mers domne sa vad centrul (Nera), zau ca acum stiu toata Resita si parca nu mi se mai pare asa de mare ca pana acum, e doar luuuuuungaaaa.

Cum spuneam, Lindaaaaa, eram asa setate pe "feshan" de numa' numa', ne pozam prin centru ca turistii vorba aia, eu eram turista, iar ei nu-i pasa ca se uita lumea ciudat la noi.

Porumbeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeiiiiiiii! Sunt atat de draguti, am avut lipici la ei ca nu plecau cand treceam pe acolo, parca imi spuneau "vrem poze cu tineee!" (poza cu maimutaaa, mwahahaha).

Asta e urata, dar e facuta pe o pasarela pe care trebuia sa merg ca sa traversez calea ferata, ajungeam mult mai repede in oras (am stat undeva la periferie, deci se intelegeee).

Poza din tren, eram pe picior de plecare si m-am gandit sa imortalizez momentul, pfoaaaaa, eram asa de botoasa ca plec, insa imi era dorulet de casa, home sweet home.

Siiii, ultima pozica este din trenulet, undeva la iesire din Resita, asta asa ca amintire, hehe. Ce mandra is. Mno, cam atat ca m-am lungit si eu ca Resita, sa aveti un week-end fain si va tuc dulce, un kilometru de dulceeeeeee.