Liceul si momente priceless

Saptamana trecuta a fost ziua mamei si din pacate nu i-am facut niciun cadou pentru femei special, i-am cumparat o felicitare pe care am asternut cateva randuri din suflet, chiar am simtit nevoia sa-i spun ce simt, insa cu aceasta ocaze mi-am amintit de cea mai frumoasa zi de nastere a mea. Surprize peste surprize, nici nu am cuvinte sa descriu momentele acelea, au fost mai mult decat perfecte, dar o sa incerc totusi, hihi.

Implinisem 19 ani, scoala era pe terminate, stiti ca eu sunt nascuta pe 2 iunie, vara, soare, miros de vacanta... eram tare amarata si trista pentru ca atunci cand am ajuns la ore parea ca toti au uitat de ziua mea, desi le reamintisem cu cateva zile inainte, chiar si prietenele mele cele mai bune se faceau ca ploua, stiam ca ceva nu e bine, deja ma gandeam sa nu le mai dau bomboane (asa obisnuiam noi sa facem la aniversari, serveam colegii, prietenii si profii cu bombonele), mwahahaha, mintea mea o luase razna, stateam linistita in bancuta, nu bagam pe nimeni in seama, pana cand dupa cateva ore o prietena imi spune ca vrea sa mergem la magazin...

N-am zis nimic, m-am ridicat frumos, mi-am aranjat cartile si am plecat. Am iesit pe poarta scolii, m-au intampinat inca vreo doua prietene, nu stiam ce se intampla pentru ca nu mergeam spre magazin, la un moment dat una din ele mi-a dat o esarfa si m-a rugat sa mi-o leg la ochi, ei, atunci m-am prins ca pusesera ceva la cale, dar am pastrat tacerea. 

 Mergeam ghidata de ele, ce e drept nu m-am prins unde ma duc, insa a fost mai frumos asa, si unde credeti ca am ajuns? Pe insulita din mijlocul orasului nostru, locul unde ne petreceam timpul cand mai trageam chiulul de la ore (daaa, mai chiuleam si eu, ha!) si ghiciti ce m-a asteptat acolo? Neaaaa! Colegii mei, chiar nu imi dau seama cum au ajuns acolo inaintea mea, probabil au trecut pe langa mine si nici nu mi-am dat seama, hihi, nu ca as fi avut cum. A fost de neuitat momentul in care mi-am dat esarfa jos si mi-au cantat toti clasicul  "La multi ani!", apoi nu stiu daca va dati seama dar am avut de pupat vreo 30 de insi, hahaaaa, superb, superb. 

O surpriza in toata regula, nu? Sa va mai spun ce am patit si cu cadourile? Bineinteles! Avand in vedere ca vorbim despre o insulita, aceasta era impodobita (si este) cu pomi si ce credeti ca s-au gandit sa faca prietenele mele? Exaaact, sa ma puna la munca, mai bine zis sa imi faca inca o surpriza, aceasta constand in a ascunde cadourile prin copaci, flori, tot ce se putea, si sa o vedeti voi pe C.L.M.-ica cum cauta dupa cadouase pe acolo in timp ce restul lumii se distra copios, eheeeee.

Au fost foarte bine ascunse, dar talentul meu de detectiv m-a ajutat si le-am gasit repejor, o bluzica alba, splendida statea ascunsa in scoarta unui copac, un port carti visita din piele unicat, pictat manual din piele naturala, era strecurat printre crengile altui copacel si o pereche de cercei mirobolanti erau asezati prin iarba (evident impachetati). Aaa, era cat pe ce sa uit de inelul adorabil pe care l-am primit la intoarcere, darnici coleguti, nu?

Frumos, foarte frumos, chiar am ramas impresionata si nu cred ca voi uita vreodata ideile de cadouri si ceea ce au facut atunci pentru mine, cu treaba asta si-au spalat pacatele pentru momentele in care m-am suparat pe ei, imi pare rau ca acum nu mai pastram legatura, insa mereu vor ocupa un loc special in inima mea.

Si acum pentru ca stiti ca-s curioasa vreau sa va intreb: Voi cum v-ati inteles cu colegii din liceu? Ati avut parte de surprize din partea lor?