Despre pietrele semipretioase

Nu cred ca v-am spus, dar in perioada asta am tras chiulul din blogosfera pentru ca au fost Zilele Orasului si am umblat cam toata ziua si toata seara/noaptea prin padure (acolo se mananca mici si se bea bere la noi, hihi) dar si pe la concerte (Voltaj, Holograf, Antonia, Vunk, Connect-R, etc...), ce sa mai, distractie!!! 

Ei si cum ma plimbaream eu asa frumos prin oras, am dat de tarabe cu fel si fel de chestioare gen: haine, genti, pantofi, portofele, mancare, dulciuri, s.a. si bineinteles ca m-am oprit fix la bijuterii, mwahahaha. Era imposibil, C.L.M.-ica sa nu faca popas la bijuterii, nu se poate asa ceva, erau tarabe intregi cu gablonturi care mai de care mai frumoase, mai stralucitoare (parca eram intr-o alta lume) si la un moment dat am gasit peste o taraba cu pietre semipretioase si va spun sincer ca desi am plecat de acolo, gandul meu a ramas la o piatra numita "Alexandrit", sa va spun si de ce.

Alexandritul este o piatra semipretioasa care isi schimba culoarea in functie de lumina la care este expusa. Bine, acum nu stiu daca cel prezentat de vanzatoare era chiar Alexandrit, am citit pe net ca pretul acestei pietre este destul de mare, mai ales daca diferenta de culoare este cat mai evidenta. Insa trecand peste asta, am descoperit ca pietrele semipretioase au si proprietati vindecatoare, ca de exemplu, alexandritul are un rol destul de important in tratarea multor afectiuni (hepatice, noduli, etc.) si nu numai, este una din pietrele care promoveaza optimismul, bucuria si ofera un echilibru emotional unic. 

De asemenea am mai descoperit ca aceasta pietricica este/era folosita in ritualuri si vraji de dragoste, este destinata celor nascuti in luna iunie (adica eu, hahaha, ce am nimerit-o) si ca bijuteriile cu alexandrit arata bestial (vreau si euuuuuu, sa stiti ca vine ziua mea in curan, hi hi). Sa va arat si o bijuterica, doua, trei, zece:

Cum agata fetele pe Facebook?

Dupa ce am facut articolul acesta, multa lume m-a intrebat: "Bun, bun, asa agata baietii, dar fetele, nu agata pe Facebook? Si daca da, cum?". Zau ca mi-a placut intrebarea, buna asta, dar buna de tot si vreau sa va spun ca din punctul meu de vedere (auzite, vazute, etc.) pe Facebook exista doua tipuri de fete si anume: cele care agata direct si cele care se lasa agatate.

Primele is alea care trimit cereri si chiar mesaje ca disperatele tipilor singuri/combinati (n-are importanta), ele intra in discutii cu orice handralau cu fel si fel de replici de agatat gen: "Buna frumosule, stiu ca nu ne cunoastem, dar voiam sa-ti zic ca-mi place de tine...",  "Buna, cmf?", "Hey, ce poze misto ai!" , bla bla. Astea-s la fel de penibile ca tipii de care va povesteam in postarea amintita mai sus (eu am fost indulgenta cu modul lor de exprimare ca sa nu mai fiu trasa de urechi, hihi). 

A doua categorie de fete include "bighiboaicele" (vorba unui prieten) care posteaza poze pe Facebook aproape in curu' gol sau aproape cu balcoanele pe afara (desi am vazut o scarboasa care si-a facut poza naked si a pus-o pe face, dar sa trecem peste), iar la descrierea pozei pun un citat (de pe net, bineinteles) din ala emotionant despre iubire, zambete sau despre aia care "le-au pierdut ca prostii" (ele fiind niste super-fete), aaa sau saaaau au descrieri despre alte parasute care le fac "concurenta" si care is invidioase pe ele, pfoaaaai, era sa uit de citatele alea in care saracutele se plang ca traiesc o iubire neimpartasita si o poarta in suflet (adica in cur... wtf?) s.a... Revenind, deci asta este a doua categorie, fetele acestea ceresc practic atentie, asteapta sa fie bagate in seama, iar cand sunt bagate in seama fac pe inabordabilele si rahaturi d-astea...

Miercurea fara cuvinte- Caricaturi

Hello there! Pentru ca azi e miercuri si nu am mai participat de ceva timp la "Miercurea fara cuvinte", m-am gandit sa imi spal pacatele si sa va arat cateva caricaturi facute de verisoara mea, imi plac foarte mult, eu zic ca sunt reusite si sunt tare mandra de ea, hihi, mai ales ca a participat la concursurile lui Popa Popas, regele caricaturilor si de fiecare data s-a ales cu un premiu.

Familia sau iubitul?

"M-a pus sa aleg: el sau parintii mei...", asta mi-a zis o prietena acum cateva zile, bineinteles ca i-am spus ca tipul e un cretin si o sa va spun si de ce. Se presupune ca persoana cu care esti intr-o relatie trebuie sa scoata din tine tot ce e mai bun, sa iti fie alaturi, bla bla, ba chiar daca nu te ai pe bune cu parintii, neamurile (ce stiu eu), sa te ajute sa descoperi unde este problema, nicidecum sa te indeparteze de ei sau sa ii vada ca pe niste inamici. 

Trebuie sa ai probleme serioase sa ceri cuiva asa ceva si sincer mi se par si mai duse fetele care aleg iubitii, in conditiile in care ei nu sunt asa straluciti (cum e cazul prietenei mele). Hai, sa zicem ca familia fetei ii  formata dintr-o mama curva, tata betivan si un frate drogangiu (mai rar), iar el, iubitul, e singurul care o sprijina si care ii da motive sa lupte, sa faca ceva cu viata ei, eh, atunci nu mi se pare ceva deplasat ca individul sa aduca vorba de asa ceva. Da' cum poti tu un pustan de 20 de ani, care pe langa faptul ca nu ai un job stabil, ai un caracter de cacat (o bati si o faci in toate felurile pe "femeia" ta) sa vii cu asa absurditati? Ce ii oferi tuuuuu? Aaa? Ceee? Nimic, absolut nimic, nici macar nu o meriti si ai pretentii absurde, auzi la el: "Femeia tre' sa stea doar la cratita!".

Poti sa inlocuiesti un om?

Astazi cineva mi-a spus ca totul pe lumea asta are un rost si ca nimeni nu e de neinlocuit, cu prima parte sunt total de acord, insa a doua parte nu mi-a picat bine chiar deloc, mai ales ca a venit din partea cuiva la care nu ma asteptam sa aiba o astfel de gandire, eh, dar asa sunt eu, mereu uit ca oamenii sunt diferiti din multe puncte de vedere si ca e greu, foooooart greu sa gasesti persoane cu care sa fii pe aceeasi lungime de unda. 

Revenind la treaba cu inlocuitul am si eu o intrebare pentru cei care gandesc asa: Ati pierdut vreodata pe cineva drag si ati putut sa gasiti pe altcineva care sa umple golul lasat in suflet??? Daca raspunsul vostru la intrebarea asta este afirmativ, bravo voua, dar daca nu... niciodata, dar niciodata sa nu mai spuneti asa ceva! NICIODATA!!! Cel putin eu sa nu mai aud asa ceva, cine imi mai zice asa ceva il scuip. Cum imi poate spune mie cineva ca oamenii se inlocuiesc, cum pot eu sa-l inlocuiesc pe tati??? Sau parintii care si-au pierdut copilul... cum pot sa-l inlocuiasca? Cuuum???

Aaaa, ca esti constient ca are balta peste si iti poti gasi oricand un partener sau un amic/prieten ce vrei tu, aia e altceva, dar nici oamenii astia nu pot fi inlocuiti, nu exista asa ceva, trebuie sa fii nebun sa spui asa ceva pentru ca fiecare om ocupa in viata ta un loc, reprezinta ceva, chiar si tu devii "altcineva" in functie de persoanele pe care le intalnesti, e ca si cum ai incerca sa inlocuiesti parti din tine, e ca si cum spui ca uiti cine esti, cine ai fost, e cea mai mare prostie pe care am auzit-o... auzi aici, nimeni nu e de neinlocuit! 

Supa de pui pentru suflet

Pana acum jumatate de ora imi gaseam greu cuvintele, am inceput 3 postari si nu am terminat niciuna, iar daca stau bine sa ma analizez nici acum nu ma descurc destul de bine, probabil sunt nedormita sau cine stie, cineva imi imprastie gandurile si nu mai sunt capabila sa formulez o fraza coerenta, huh, dar stiti ce am facut in loc sa ma pun la somn? 

Haaa, nu stiti, m-am pus sa citesssc o carte recomandata de o domnisoara draguta, Supa de pui pentru suflet, si va spun sincer ca la inceput am fost amuzata de numele acesteia si ma gandeam: "Eh, ce carte mai e si asta, auzi aici, supa de pui, hahahaha!". 

Daaar pentru ca, curiozitatea mea nu are margini totusi am downloadat-o si desi nu-s fana cititului online, dupa ce am parcurs repejor cateva povestioare ale cartii am decis sa v-o recomand si vouaaaaa! 

Despre baietii care "ies la agatat" pe Facebook

Am ajuns sa tin lectii baietilor de pe Facebook care incearca sa ma agate, cum? Pai probabil o sa ma credeti nebuna, dar toti ciudatii se baga in seama si nu vreau sa fiu ipocrita si sa zic ca ma deranjeaza, e ok, sunt o persoana sociabila, chiar imi place sa schimb pareri, sa cunosc persoane noi, mai ales ca pentru asta a fost facut Facebook-ul, dar stiti ce nu-mi place? 

Modul de abordare al acestora, adica pe bune acum, altceva in afara de "Buna, cf?" (in cazurile fericite te saluta), "De unde esty?", "Frumoaso cati ani ai?", "Dragutza vrei sa ne cunoastem mai bine?", "Ce te-as f*te!" (daa, exista si din astia) sau "Cmz papusa, esim si noi la un suc?", nu exista? Pe bune, pe buuuuuuuuune, tastatura are litere, muuuulte litere, aceste litere formeaza CUVINTE, cuvintele la randul lor formeaza propozitii, deja daca mai aduc in discutie frazele cred ca cer prea mult, pentru numele lui Dumnezeu, nu sunteti in stare sa deschideti un subiect calumea cu care sa atrageti atentia unei fete? (Probabil o sa ziceti ca si exemple de mai sus sunt propozitii, ha, poate asta vedeti voi, eu vad doar "bla bla bla")

Ambulanta veterinara?!

Eu stiu asa, exista farmacii veterinare, exista cabinete veterinare, exista magazine cu hrana uscata pentru pisici, pentru caini, pentru orice animalut, magazine cu jucarii pentru pisoaice, catei, pasarele, magazine cu hainute, chiar am vazut si casute speciale pentru animalute, dar ghiciti ce nu stiam ca exista? Imediat va spun.

M-a sunat o prietena azi si cum discutam noi asa despre diverse, ma intreaba daca la mine in Severin sunt ambulante veterinare, pentru moment, am crezut ca e o gluma, m-am uitat la data. E deja 3 Aprilie, de ce ar face o gluma tocmai azi? - Asta a fost primul gand aparut, iar al doilea a fost sa o intreb cum arata o astfel de ambulanta, eeei na, si sa o auziti pe Ali a mea cum incerca sa-mi explice pe un ton serios ca la ea in Timi exista pe bune ambulante veterinare si ca acestea arata aproximativ la fel ca ambulantele normale, adica masini cu scris inscriptionat pe ele "Ambulanta veterinara" (parca ar fi o explicatie pentru prosti, hahaha). 

Misiunea: "adidasi cu platforme"

Duminica am dat peste o pereche de adidasi la o bloggerita, mi-au placut atat de mult incat am intrebat-o de unde i-a cumparat si mi-a spus ca Deichmann este magazinul cu pricina, asa caaaa C.L.M.-ica imediat a apelat la prietenul ei de nadejede, internetul si a gasit ceea ce cauta. 

Bun, bun, nimic deosebit, acum ca sa stiti eu intotdeauna imi cumpar ce-mi sare in ochi, sunt incapatanata si cand imi "intra un rahat in cap" (vorba mamei) nu ma las pana nu fac cum vreau eu. 

Era duminica dupa-amiaza, am stat ce am stat, mi-am gasit ocupatie ca sa-mi iau gandul de la adidasi, nimic. Ce sa fac? Ce sa fac? Sa ma duc pana la Carrefour (acolo avem Deichmann), sa nu ma duc? Singura nu ma duc ca mi-e greu, pe cine sa iau cu mine? N-am pe cine, toata lumea e cu treaba ei, ca doar nu stau altii dupa curu' meu, deci ce sa fac? Curiozitatea ma rodea, au astia la mine in oras adidasi sau n-au? Dar daca n-au, ce fac? Ii comand de pe net, dar daca nu-s buni?

Si uite asa, a luat nastere o avalansa de ganduri pe care am potolit-o doar pentru cateva ore cat am iesit cu o colega de la facultate la o clatita. Eeeeei, da' sa vedeti cand am venit acasa, m-am pus in pat, am intrat iar pe net sa ma mai uit inca o data la adidasi ca sa fiu sigura ca imi plac, s-a facut 12-1, m-am pus iar in pat, pai ce credeti? Putea C.L.M.-ica sa doarma??? Baaaatman, baaatman, a revenit avalansa de ganduri, pai cum! Deja imi facusem in minte fel si fel de outfit-uri care sa mearga cu adidasii, deja ma si vedeam purtandu-i si uite asa am reusit sa adorm pe 3...

Guest post- Millionar Dollar Baby (2004)

Un film excelent la toate capitolele. O poveste care pe mine m-a captivat din primele minute si m-a emotionat foarte mult in final. Un film care cel putin oscarurile pentru cea mai buna regie si cea mai buna actrita si le merita pe deplin. Hilary Swank demonstreaza ca are talent si dupa ce am vazut si Freedom Writers a devenit una din actritele mele preferate. Despre Clin Eastwood numai cuvinte de lauda si dupa o cariera excelenta ca actor demonstreaza ca este si un regizor de mare clasa (vezi Mystic River,Letters from Iwo Jima,Changeling,Gran Torino). Oscarul pentru cel mai bun film aici ramane de discutat in functie de gusturi, cat despre Morgan Freeman , omul asta ar merita un oscar pentru intreaga lui cariera. Dupa 3 nominalizari si o cariera plina de succes, in sfarsit pune mana pe mult ravnita statueta. Recomand cu drag filmul si ii dau un binemeritat 10!

Povestea este fara cuvinte ..ramai fascinant de ce urmeaza si cum se termina filmul ..cam vechi dar la fel ca si Contele de monte cristo le-am vazut si le tot revad desii stiu pe de rost ce se intampla ….cam lung recunosc..dar asa ai ocazia sa te “familiarizezi cu personajele.

Il recomand.

http://traiasca-berea.Blogspot.com