Web design-ul, cine se descurca mai bine? Femeile sau barbatii?

In primul rand apreciez foarte mult comentariile primite la postarea anterioara, m-au facut intr-un fel sa ma linistesc si in al doilea rand intentionez sa deviez de la subiect si sa va spun ca studiind "piata"din punctul de vedere al jobului meu, adica web designer, as putea sa nu fiu modesta si sa spun ca nimeni nu se compara cu mine, cu munca mea mai bine zis, dar cum inca sunt in perioada in care invat tot ce tine de "creare site" de la cap-coada si am gasit un tip cu un portofoliu interesant, http://crisdeveloper.ro al unui tip, pe care l-am rasfoit in cautare de inspiratie (si cand zic inspiratie sunt serioasa, eu nu fur idei, iar daca cumva fur, dezvalui sursa, hihi). 

Anyway, am abordat aceasta tema deoarece este surprinzator cat de multi oameni considera ca web design-ul este o munca mai mult pentru baieti (ma rog, barbati), nicidecum pentru fete, oare sa fie cumva din cauza faptului ca are oarecum o legatura destul de mare cu programarea? 

"Ori la bal, ori la spital" (sau despre cum doctorii sunt atat de superficiali, incat ajungi sa te tratezi acasa)

Intentionez sa-mi rascumpar pacatele si m-am gandit sa va povestesc prin ce aventuri am trecut in luna asta, o da, pentru ca am avut o luna cat se poate de plina si nu in sensul bun al cuvantului. 

Asadar, sa incepem cu inceputul (vorba aia), trecand peste inima franta (ca asta nu e atat de important si am depasit momentul deja), mami meu s-a oparit cu apa fiarta intr-o dimineata in timp ce-mi facea ceai (aparent am probleme cu stomacul si a zis sa ma trateze... mai naturist). Nu pot sa descriu durerea prin care a trecut, si nu pot sa va spun cat de dezamagita am fost cand am vazut ca oamenii la care ma asteptam sa-mi fie alaturi, n-au fost, in fine. 

Deci mami s-a oparit pe tot piciorul, prima zi a stat cat a stat acasa, insa a doua zi a inceput sa faca temperatura si a sunat salvarea...  Au internat-o la chirurgie si timp de 2, 3 zile cat au tinut-o in spital i-au facut doar cateva injectii cu calmante si niste antibiotice ca sa nu i se infecteze arsura... De pansat se pansa singura pentru ca nu stiu cum sa va spun, dar este si asistenta in timpul ei liber, da? I-au dat drumul intr-un final fiindca nu aveau nicio crema, nimic, nu mai aveau nici bandaje, iar nea' doctoru' i-a zis ca la arsura ei se poate spala cu ceai de musetel, apa si sapun si sa-si dea din doua in doua zile cu o crema (Dermazin). Mno, ajunsa acasa, s-a simtit din nou rau, i se invinetise piciorul, i se si umflase si pana la urma din disperare  i-am facut o poza si am cerut ajutorul indivizilor de pe Facebook, am zis ca poate stie cineva, ceva, ba chiar am contactat si cativa medici, insa fiecare a venit cu varianta lui... Unii nu-si dadeau seama de cat de grava era arsura si-mi ziceau de leacuri din astea naturiste, gen crema de nu-stiu-ce, altii m-au speriat trimitandu-ma la spital cu ea din nou si spunandu-mi ca este grav si ca daca i se infecteaza risca sa Doamne fereste (nici nu pot pronunta asa ceva)...  

Acum, stiu ca nu singura persoana care trece prin chestii de genu', dar ma tot gandesc cum de altii mai putin norocosi rezista, eu intr-o saptamana si ceva (daca nu doua chiar) mi-am distrus sistemul nervos... 

Mi-am luat concediu si am stat cu mami acasa ca sa o ajut, insa din pacate din inca nu stiu care cauza am fost foarte ametita, nu am putut sa mananc, am stat doar in pat si nu am ajutat-o pe mami aproape deloc... 

Din fericire, dupa ce mami a mers pe la niste babe care imi fusesera recomandate de toti Facebuchisti din orasul meu si si-a dat seama ca este o pierdere de timp (si de bani), a mers din nou la doctorita de familie si a luat antibiotice, apoi s-a tratat cu Dermazin, crema de galbenele si ceaiuri, mergand pe premisa ca ce o fi, o fi. Sa va si arat despre ce arsura vorbesc...

Asa a aratat arsura ei cel putin o saptamana, doua. Acum deja a trecut luna si a inceput sa i se curete rana si pielea din rosu s-a facut roz... Mai are usturimi si dureri, dar Ketonalul si Nurofenul i-au tinut companie in toata perioada asta urata... Si ma bucur din suflet ca nu i s-a infectat si e mai bine.

Am cam inceput din nou sa trag chiulul...

...dar asta nu pentru ca am uitat de blogul meu, ci pentru simplu fapt ca am inceput sa ma simt frustrata. De ce? Pai  pentru ca toti apropiatii imi zic ca gresesc cand dezvalui chestii personale despre mine pe blog sau pe Facebook. Si cand zic chestii personale, zic statusuri dramatice, sau de exemplu o poza cu salonul din spitalul in care am fost internata saptamana trecuta, poza la care am primit tot felul de comentarii rautacioase, nu ca m-as fi asteptat sa-i pese cuiva, dar totusi...

Anyway, problema este ca daca incerc sa ma "retin" de la anumite lucruri, nu prea mai am despre ce sa vorbesc aici, I mean, e blog personal, ar trebui sa fie plin cu chestii personale, nu? Ca sunt chestii mai random sau chestii spuse din suflet, tot personale sunt... Si adevarul este ca pe mine nu ma intereseaza cati oameni ma judeca, eu sunt genul de om care atunci cand cineva are o parere diferita de a mea, o ignor total, asta in cazul in care vorbim de un strain, caci daca e o persoana draga, incerc sa-i arat si alte puncte de vedere (adica al meu), iar daca nu merge, atunci trec la ignor.

Da, deci ideea care este, ideea este ca inteleg ca este gresit sa fiu o drama queen uneori pe Facebook pentru ca oamenii nu sunt ca mine. Eu am Facebook, dar nu stau sa ma holbez toata ziua pe profilurile altora, pentru numele lui Dumnezeu, am 2000 si ceva de persoane in lista, va dati seama ce ar insemna asta? In schimb, se pare ca altii stau si diseca fiecare cuvant pe care il spui, fiecare imagine pe care o postezi, altii nu au o viata, viata lor se invarte in jurul barfelor, in jurul Facebook-ului.

Mi-a mai zis cineva ca posteaza doar chestii pe Facebook din care reiese ca el e fericit ca sa nu le dea altora satisfactie sa vada ca sufera sau mai stiu eu ce si sincer mi se pare cam ciudat pentru ca eu nu am nicio satisfactie cand cineva are o problema, nu vad de ce altii ar avea...

Pentru ca Orizonturi Literare.

Dragilor, astazi va prezint un proiect care a facut 1 an de la infiintare. Este vorba despre Revista Orizonturi Literare, revista de cultura care promoveaza tinerii talentati. Tinerii care au inclinatii spre muzica, dans, pictura, fotografie, poezie, proza s.a.m.d. sunt invitati sa trimita materiale spre publicare in cadrul revistei.

Redactia revistei este formata doar din membrii tineri, ca mine si ca tine, dornici sa creeze ceva frumos pentru noi, cititorii. Momentan, revista este exclusiv in format electronic dar se doreste tiparirea ei si sunt sigura ca acest lucru se va intampla fiindca unde exista munca si implicare, exista si rezultate.

Daca printre cititorii blogului meu se afla si persoane talentate, ii rog sa intre pe www.orizonturiliterare.ro iar acolo vor gasi toate detaliile necesare.

Also, pagina lor de facebook unde le puteti urmari activitatea si unde ii puteti sustine (asa cum o fac si eu, mwahahahhaa) este aceasta si zau asa ca nu va costa nimic sa dati un like si un share.: http://facebook.com/revistaorizonturiliterare. 

Revista apare lunar iar pe data de 10 august o sa apara urmatorul numar, mai exact, numarul 13. Asa ca va invit sa o rasfoim impreuna.

Pentru cei care nu au rasfoit nici-un numar pana in prezent, va invit sa rasfoiti ultimul numar dand click pe urmatorul link: http://joom.ag/bZQb. Merita. Este o adevarata placere si bucurie sa vezi ca ii mai pasa cuiva de oamenii cu adevarat talentati. Pupicei!

C.L.M.-ica si masinile!

Sunt pasionata de masini si de motoare inca de cand eram mica. Ma uitam la curse de F1 la greu, aveam jocuri cu motociclete si masini, deci fana inraita. De cativa ani sunt prezenta la cursele de masini care se tin anual la noi in tara. Si cum se putea sa iubesc masinile fara ca CLM-ica sa nu conduca si ea o masina? Ha? Nu se poate. Dar nu orice masina, dragilor. Nu ma intereseaza marca fiindca oricum o fac cum vreau eu. Am prins, de curand, o oferta speciala Motorvip si mi-am „tunat” masina asa cum am vrut. Senzatia majora se cunoaste cu 40km/ora prin Drobeta, haha. Neoanele, vopseaua cameleon de pe ea, rotile, geamurile fumurii si spoilerele dau un aer de Need for Speed masinii mele.

Starea tehnica a mecanismului de distributie. (DRPCIV)

Hello! Sper ca sunteti bine, am zis sa fac o fapta buna si sa il ajut pe un prieten cu o postare gazduita de la mine pe blog. Pana una alta, enjoy reading! 

Ansamblul de piese care constituie mecanismul de distribuţie a gazelor este supus solicitărilor de uzură mecanică, iar dintre acestea, supalele, şi mai ales cele de evacuare, sunt solicitate, în plus, termic şi chimic. Ca urmare, se produc abateri dimensioanale şi de formă (care apar la camele arborelui de distribuţie, tacheţi, culbutori şi cozile supalelor), jocuri mărite (la perechile ghid-tachet, culbutor-supapă, ghid-supapă, lagărele arborelui cu chame şi pinioane de distribuţie), întinderea lanţului de distribuţie, de tensionarea arcurilor de supapă şi defecţiuni ale mecanismului de întindere a lanţului. Toate aceste fenomene, care sunt uzuale în procesul de exploatare, conduc la înrăutăţirea stării tehnice a motorului în ansamblu. Procesul menţionat este accelerat în situaţia în care nu se aplică consegvent şi corect normele profilactice de întreţinere tehnică a mecanismului de distribuţie şi dacă nu se sesizează şi nu se înlătură opretiv micile defecţiuni apărute. Funcţionarea incorectă a mecanismului de distribuţie afectează nu numai durata de folosire normală a motorului, ci şi indicii săi economici. De multe ori asemenea defecţiuni sunt ignorate iar sursa lor este confundată cu sistemul de aprindere, deoarece unele efecte sunt asemănătoare: autoaprindere, detonaţie severă, scăderea puterii.  În astfel de situaţii, soluţii cum ar fi reducerea avansului la aprindere sau folosirea unei benzine cu cifră octanică superioară îşi dovedesc rapid ineficacitatea, deoarece fenomenele citate nu dispar. 

Top 5 picturi celebre - Guest post

Dintre milioanele de picturi care sunt create si prezentate in galerii si muzee din intreaga lume, foarte putine sunt cele care chiar au ramas in istorie. Acest grup select de picturi este recunoscut de catre oameni de toate varstele din intreaga lume si probabil ca va continua sa lase impresii in mintile oamenilor si in secolele ce vor veni. Mai jos este o lista cu cateva dintre cele mai faimoase picturi din lume.

1.Mona Lisa – Leonardo da Vinci- cea mai faimoasa pictura in ulei pe lemn  din lume si principala atractie a muzeului Luvru din Paris, unde sase milioane de oameni vin sa vada tabloul in fiecare an. Leonardo da Vinci a pictat tabloul in timpul Renasterii si l-a terminat cu putin timp inainte de a muri, in 1519.

2.Cina cea de Taina – Leonardo da Vinci. Acest tablou de renume mondial  a fost realizat la sfarsitul secolului al XV-lea si ilustreaza scena descrisa in Evanghelia dupa  Ioan. De-a lungul timpului s-a discutat intens in legatura cu potentialele indicii si mesaje ascunse care ar putea fi exprimate de pictor in celebra sa opera. Unele persoane presupun ca persoana din pictura asezata in partea stanga a lui Iisus nu ar fi Apostolul Ioan, ci mai degraba Maria Magdalena. Aceasta teorie joaca un rol central in romanul lui Dan Brown „Codul lui Da Vinci”.  

Aseara am stat la un pahar de vorba

cu o prietena veche, ne cunoastem de cand eram mici si mi-am adus aminte de ea, asa ca am cautat-o pe Facebook, nu pot sa va spun cat de happy am fost cand am si gasit-o, chiar nu ma asteptam. Ca sa vezi, este bun si Facebook-ul la inca ceva (inca ceva, si cand zic ceva ma refer la statusuri dramatice si promovare, haha). Anyway, surpriza a fost si mai mare cand am vazut ca are poze cu un bebe si ca este si al ei. A fost asa ca o raza de soare pentru mine, ca un curcubeu, nu stiu cum sa va explic ca sa intelegeti, reluarea legaturii cu ea a fost un lucru bun, mai ales ca in perioada asta am avut parte numai de neplaceri.

Si dupa cum spuneam, ne-am intins la taina si ne-am webuit, mi-a aratat frumusetea ei de copil, omg, e unul din cel mai frumosi copii pe care l-am vazut si nu spun asta doar pentru ca stiu ca ea o sa citeasca articolul asta, ci pentru ca asa este. Nu sunt genul ala de persoana care sa fie innebunita dupa copii, dar damn, unii is chiar dragalasi, cel putin cat sunt mici, caci apoi parca se uratesc (v-am spus eu ca is o ciudata).

C.L.M.-ica si experientele ei cu vopseaua de par

So, am promis ca o sa va povestesc experientele mele cu vopsitul parului. Pentru cei care nu stiu, fac parte din categoria persoanelor care se plictiesc repede de orice, inclusiv de par, de aceea coafura, aceeasi culoare, pur si simplu nu suport sa ma imbrac la fel, schimb ceva la tinuta, fie ca e vorba de geanta, tenesi, ceva, orice, la fel si cu parul, nu suport sa am aceeasi freza in fiecare zi (cu exceptia zilelor cand mi-e lene sau sunt posomorata, atunci il prind intr-un "conci" si gata).

Si ca sa lamurim o treaba: nu fac reclama! Stiu ca in ultima vreme ati citit multe advertoriale, desi  sa stiti ca unele au la baza intamplari adevarate, dar de data asta nu este nicio reclama ascunsa, ci pur si simplu C.L.M.-ica si experientele ei cu vopseaua de par.

Asadar, de la mama natura parul meu este castaniu inchis, vara mi se deschide si prinde o tenta de roscat, insa dupa ce m-am tuns scurt am intrat in febra schimbarilor. Mi-am facut bretonul blond cu un decolorant din asta de la magazinul din colt, la un pret de nimic (3 lei) si daca am vazut ca nu mi s-a deteriorat foarte rau parul am continuat cu vopsitul (si cu tunsul evident).

M-am plictisit de blond, si am decis sa ma vopsesc negru albastrui. Am uitat sa mentionez ca atunci cand am folosit decolorantul m-a usturat foarte tare portiunea aia de scalp unde a ajuns solutia. Ei bine, de aceeasi usturime am avut parte si cand am folosit vopseaua Loncolor, in nuanta negru-albastrui, asta fiind un foarte mare dezavantaj pentru mine, deoarece probabil este o reactie alergica la substantele pe care le are in componenta sa.

Daaar, sunt si cateva avantaje pe care le are vopseaua (am folosit-o de mai multe ori), iar printre ele se numara faptul ca nuanta de albastrui este foarte vizibila mai ales la soare, nu mi-a cazut parul de la ea, nu mi l-a ars, ba chiar i-a dat un strop de stralucire si m-a tinut in jur de 2 luni, in conditiile in care ma spal pe cap o data la 3 zile.

Apoi mi-am facut din nou suvite blonde (am ramas asa o perioada), am inceput sa observ ca mi se arsese parul de la placa, insa m-am plictisit si iar am bagat vopsea neagra. Parca parul meu isi mai revenise si de curand (acum doua luni parca) am simtit din nou nevoia de o schimbare si am ales sa ma fac roscata.