Leapsa calatoareee

Pentru ca n-am mai facut de muuuult, de foarte mult timp o leapsa, si pentru ca m-a nominalizat nea' Rudolph, azi va povestesc despre calatorii, despre ce locuri as vrea sa vad, ce locuri am vazut, s.a.m.d. 

Si ca tot veni vorba de calatorit, am vazut ieri o pereche de adidasi super misto cu un design de harta pe ei, nu stiu cum sa va explic, mai bine va arat, pfoaaaaa, ce misto is! Pacat ca pretul e cam mare ca altfel, ai mei erau! Daaar, revenind la leapsa, sa incepeeem. 

sursafoto: www.diferitstil.ro

1. Ce locuri noi vreti sa vizitati in 2014 ?

Cam atat de ipocriti sunt oamenii...

Peste tot, la tv, pe Facebook, la radio se discuta despre accidentul acela cu avionul, primesc cereri sa dau like unor pagini facute in memoria fetei care a murit, citesc tot felul de comentarii in care oamenii isi exprima respectul, recunostinta sau ce mai vor ei pentru aceasta fata, si nu pot sa nu ma gandesc la cat de ipocriti sunt acesti oameni... I mean, nu mi-o luati in nume de rau, dar de unde si pana unde atata respect? Si de ce acest respect a aparut acum ca fata nu  mai este? De ce nimeni nu a considerat-o eroina cat timp a fost in viata?

Aaa da, stai, dupa ce s-a prabusit avionul au iesit la iveala altruismul, munca, modestia, disciplina si multe alte calitati pe care fata asta le-a avut... Deci pana atunci nu iesisera la interval ori nu le-a avut, nu? Pana in momentul accidentului era o simpla studenta care facea voluntariat... Nimeni in afara de parintii ei si prietenii ei nu i-a purtat respect, iubire si nu a incurajat-o cu o vorba buna... nimeni! So, de ce o faceti acum oameni buni? Chiar credeti ca o mai incalzesc cu ceva parerile de rau ale unor straini lasate pe un site? Saraca fata s-a dus, e oale si ulcele, trebuia ca tot ce faceti acum pentru ea sa fii facut cat a trait, nu de alta dar stiti... Poate asa s-ar fi bucurat si ea...

Cica noi oamenii nu iubim, cel mult toleram.

"A tolera", cred ca asta este noul verb care ar trebui sa inlocuiasca vechiul "a iubi", pentru ca deja iubirea asta despre care vorbim toti, pe care o cautam, ne-o dorim, dar nu o oferim, a devenit ceva de neatins. 

Cel putin asta cred eu, folosim atat de des acele doua cuvinte magice "te iubesc" pentru a deschide fel si fel de usi care nu au nicio legatura cu adevaratul lor sens. Femeile "te iubesc" cand le oferi bani, bijuterii, haine, mici atentii, barbatii "te iubesc" atunci cand le oferi sex, s.a.m.d. Deci "te iubesc" este practic folosit in semn de recunostinta, oamenii apreciaza ceea ce fac altii pentru ei, dar intr-un fel superficial, in loc sa spuna multumesc, se agata de iubire. Nu nu nu, sa apreciezi un om pentru ceea ce face pentru tine, pentru voi, sa zicem ca atunci putem vorbim despre iubire, dar repet, sa apreciezi omul, nu fapta propriu-zisa. See the difference?

Frumoasa din orasul adormit

De la turnul de cristal din mijlocul orasului pana la periferie se zvonea de intamplarea nefericita a frumoasei printese care a fost prinsa sub vraja si a fost pusa sub un blestem urat care a adormit-o pentru vecie. 

Inteleptii bateau vestea la cald si vesteau ca doar un tanar chipes si curajos care va reusi sa fure una din cele 7 masini care se aflau pe str.Groazei si va putea trece peste podul pazit de demonul Denix pentru a ajunge la apartamentul printesei o va putea trezi pe printesa printr-un sarut cald si plin de pasiune. Orasul numai despre asta vorbea, tinerilor le fierbeau sangele in vene fiindca ii ardeau o dorinta arzatoare de a-si incerca norocul ,insa multi se temeau sa se apropie catusi de putin de printesa din cauza demonului Denix. 

O parte au incercat sa fure o masina dar au fost prinsi de gardieni si inchisi in temnita pana la moarte. Doi tineri curajosi au reusit sa se apropie de doua masini dar s-au apropiat de cele gresite fiindca doar una dintre acele masini este inmatriculata cu numar facut din aur la comanda la o firma care inmatriculeaza autovehicule. 

La auzitele celor spuse prin oras, tanarul Oix, un aventurier chipes, slabut dar sarac lipit pamantului a decis sa-si incerce norocul, chiar daca stia ca asta il poate costa viata, altceva neavand de pierdut. 

Proiectul "10"

Cei care ma urmaresc de ceva vreme probabil ca stiu ca eu eram tipa cu listele, si o perioada am renuntat, insa intr-o dimineata, m-am trezit si am nascocit un fel de proiect sa-i zic asa, sau nu stiu ce este, dar mi-am propus ca timp de 10 zile, in fiecare zi sa vizitez cel putin 10 bloguri, sa alerg cel putin 10 minute, sa fac cel putin 10 geno, 10 abdomene, s.a.m.d. pt. ca astfel vreau eu sa cred ca ma imping singurica de la spate sa fac ceea ce-mi propun.

Reduceri oferite la fototapet de Arbex Art décor SRL

Am fost la cumparaturi cu colega mea pe la Dedeman si am ramas cu gandul la tapete. Ne-am gandit ca ne-ar prinde si noua bine la serviciu, parca ne-ar mai inviora biroul, asa ca azi la pauza de masa, am rasfoit paginile internetului sa vedem ce gasim referitor la aceste tapete si sa vedeti peste ce minunatii am dat. Fototapete se numesc si sunt de la Arbex Art Decor SRL, despre ele mai vorbea si darianblog.ro intr-un mod foarte interesant, asa ca am decis sa va vorbesc si eu in felul meu, bineinteles. 

Asadar, primele tapete care mi-au sarit in ochi sunt cele din categoria "urban", arata fantastic, majoritatea sunt reprezentari ale unor orase surprinse in momente magnifice, iar primul pe care vi-l arat este acesta:

Sa vedem mai cu zoom, hihi.

Primim ceea ce ne dorim sau ceea ce avem nevoie?

Vine un moment in viata cand analizezi ceea ce ai realizat, I know, I know, maybe I am too young to say that, dar chiar asa este, ziceam la un moment dat ca la 20 de ani ne confruntam cu o criza existentiala, iar altcineva imi zicea ca aceaste crize apar in fiecare an daca stam bine si ne gandim la noi, la viata noastra, la realizarile noastre. So, nu pot spune ca ma aflu intr-o criza ci doar intr-un moment in care ma intreb cat se poate de serios daca ceea ce imi doresc, este intr-adevar si ceea ce am nevoie...

Cand eram mai mica obisnuiam sa spun in fiecare noapte inainte de culcare rugaciunea "Tatal nostru", iar mai apoi ceream fel si fel de lucruri, printre care si oameni, fara sa ma gandesc daca este ceea ce-mi trebuie, pur si simplu ceream, si stiti ce este amuzant? Ca intotdeauna cam tot ce am cerut, am primit, ce e drept nu am primit atunci pe moment, am asteptat ceva timp pana ce micile mele dorinte s-au indeplinit, dar au devenit realitate si atunci ce?

Pai in cazul lucrurilor primite, am fost multumita, insa in cazul persoanelor pe care mi le-am dorit in viata mea, sa zicem ca nu erau ceea ce aveam nevoie, stiti uneori cred ca totul tine de felul in care cerem ceva, nu degeaba cuvintele au o asa mare putere...

Bonusuri oferite de Gazduire.ro la abonamentele de hosting web

Hello there! Sper ca n-ati uitat de mine, saptamana asta am tras chiulul de pe blog pentru ca am fost nevoita sa ma acomodez cu reinceperea serviciului, hihi, desi nu sunt eu fana vacantelor pot sa va spun ca mi-a fost destul de greu sa revin la vechile obiceiuri sa zic asa. Parca incep sa inteleg de ce unii se confrunta cu depresii dupa vacanta, ahaha.

Well, azi vreau sa va vorbesc despre gazduirea web pentru ca m-au intrebat vreo doua prietene cu ce se mananca. So, ce este gazduirea web sau web hosting/ hosting?

Ei bine, cand vorbim despre hosting, facem referire la un serviciu oferit mie, tie, anumitor firme, companii, s.a.m.d. si care ne sau le permite, sa vorbim despre altii, da? Deci, acest serviciu le permite sa isi puna un site web (cred ca site stie toata lumea ce este) la dispozitia vizitatorilor din mediul online. Mai direct, hosting-ul inseamna ca inchiriati pentru o anumita perioada de timp, o bucata de spatiu de gazduire pe discurile de stocare ale unui server. Bineinteles, ideal ar fi un server care are mai multe conexiuni sau macar una permanenta la internet.

De ce nu-mi plac vacantele?

Pai sper ca v-ati petrecut fain de Revelion si ca ati inceput anul cu optimism. Eu o sa incep Noul An pe blog intr-o nota mai putin optimista pentru ca automobile, haha, glumeam, pentru ca sunt in vacanta si abia astept sa incep munca. Stiu stiu, o sa par o ciudata, dar intotdeauna am detestat vacantele, sa va spun si de ce. Sunt constienta ca uneori ai nevoie de o pauza, mai ales cand vine vorba de munca si de scoala, insa de fiecare data cand am parte de o pauza mai mare sa zicem asa (gen vacanta de vara) deja incep sa ma plictisesc. 

Deci primul motiv pentru care detest vacantele este plictiseala. Pur si simplu nu fac nimic decat sa ies in oras (vara) la sucuri, in locuri pe care le-am vazut de n ori. De exemplu in vacanta asta m-am plictisit teribil, n-am facut nimic altceva decat sa ma ascund in casa de frig, sa ma uit la filme (asta mi-a placut, merge), si cam atat. Am avut parte doar de cateva "ieseli" pe ici-colo, iar pe langa asta mi-am dereglat si programul de somn, ca deh... sunt in vacanta si ma trezesc la cat vreau (chestia asta m-a dat peste cap).