Feria San Miguel si Blanchi

Hellau oameni frumosi! Dupa cum observati incerc usor usor sa reiau activitatea blogului. Sa stiti ca ma costa, si nu pentru ca nu am chef sa scriu ci pentru ca nu am cand, insa cred ca macar un articol sau doua pe saptamana se poate aranja, hehehe.

Sper ca sunteti bine si ca la voi inca mai este un pic de soare. Aici e destul de frig mai ales dimineata si seara, iar umezeala e ca la ea acasa, sincer habar nu am cum sa ma mai imbrac, uneori parca is o ceapa, imi pun 2-3 straturi de haine pe care le dau jos, le pun iar, le dau jos, le pun, si tot asa...

In fine... Dupa cum v-am promis, am sa va povestesc despre Feria de San Miguel. Aceasta a fost organizata dupa Feria Medievala si reprezinta practic o rememorare a Feriei de San Miguel de pe vremea bunicii, hihihi, insa este un pic mai diferita pentru ca pe langa specacolele cu tauri, specific acestei fieste este faptul ca magazinele din acest orasel, fie ele de haine, bijuterii sau mancare, isi expun produsele si astfel reusesc sa-si sporeasca profiturile. Asadar, pentru un orasel inchis precum Onda, eu zic ca e destul de ok ca din cand in cand sa se mai organizeze cate ceva.

Acilea este o fata, artista stradala gen, nu stiu daca i se spune asa care desena pe jos si langa ea avea o cutiuta pentru cei care vor sa o sustina si toate cele, incerca si ea sa faca un ban cinstit. E talent fata, vorba aia, hihi. Alte poze de la ferie nu mai am, mi se pare ca sunt pe alt telefon din pacate...

Hmmm, noutati pentru voi am, si daca tot am deschis subiectul cu Feria de San Miguel, ei bine, sa stiti ca am aruncat si eu un ochi pe acolo si ce credeti? Well, am facut ceva ce nu ma gandeam niciodata: mi-am cumparat un hamster, hi hi hi. A fost dragoste la prima vedere, desi nestiind nimic despre hamsteri recunosc ca am intrebat-o pe cucoana cam cat traiesc fiindca aveam eu o presimtire asa ciudata, si va spun asta fiindca hamstericul a murit cam dupa 2 saptamani... Cauza? No idea! Probabil frig, probabil era prea mic. Habar nu am, insa un lucru stiu sigur, mi-a parut foarte, foarte rau... I-am cumparat casute, jucarii, ne chitaiam cand veneam de la munca, deja ma obisnuisem cu el, iar atunci cand nu a mai fost casa parea asa de goala... Ehhh, asa sunt eu sentimentalista...

El este Blanchi... Si zic este pentru ca nu imi place sa vorbesc la trecut despre el, si daca nu vi se pare mare scofala, sa stiti ca este, o vietate atat de mica iti aduce multe ganduri pozitive, bucurie si te invata sa fii mai responsabil. E ca un copilas, doar ca in miniatura si face mai putine rele, hehehe. Dragul de el, of... Sa stiti ca nu l-am aruncat la gunoi, nu am putut, insa iubitelul meu i-a facut o gropita in parc si l-a aranjat asa cum trebuie...

Ei... si eu zic sa ma opresc aici cu povestitul fiindca m-am cam intristat, mai pastrez si pentru alte articole... Saptamana faina...