De ce persoanele singure sunt vazute ca o amenintare pentru cupluri?

Am observat o chestie de ceva timp, lumea asta mare e impartita in doua alte lumi mai mici: cea a personelor singure si cea a cuplurilor, iar ceea ce nu inteleg eu este de ce prima categorie este vazuta tare urat de cei din a doua categorie? Nu sunt tot oameni sau care-i faza?

Buuun, sa va dau exemplu, ai o prietena, da? Ai si un iubit, da? Prietena ta este singura din nu stiu ce motiv, da? Va hotarati voi sa faceti o iesire asa in trei, ca deh zici sa-l prezinti pe "iubi", acum totul merge bine pana la un moment dat in care observi ca prietena ta face conversatie cu "iubi" al tau.

Tu, saracuta de tine, oropsita de tine te simti exclusa din discutie pentru ca probabil habar n-ai despre ce se vorbeste si avand in vedere nivelul tau de inteligenta te superi pe asa-zisa prietena (deja nu mai e prietena dupa iesirea asta, nesimtita!) a ta pentru ca si-a permis sa-i fure pentru o seara (cateva minute) atentia iubitului tau... 

Si nu doar atat, decizi tu sa o pedepsesti, dar cum? Pai cum nu te duce mintea, rarind iesirile cu ea si evitand sa-ti mai iei si "bagajul" dupa tine ca nu cumva sa ti-l fureee pentru ca vai Doamne, tu esti o femeie realizataaaaa, ai serviciu bun, un barbat bun, daca cumva "aia"  e invidioasa si vrea sa-ti fure omu' ? Eee!!! Dar lasa draga ca o sa iti cauti tu un grup format numai din cupluri sau apelezi la o alta "prietena" care e cu handralau ca sa faceti o iesire in 4 asa romantica sub clar de luna. Eeee, pai ce, nu mai ai ce sa cauti cu o curvestina pe care o cunosti de cativa ani si care te-a sustinut si te-a adunat de pe jos cand te lasa cate-un prostalau plangand, ca doar asta vrea sa-ti fure "jumatatea " .

"Special Mum"

Dupa cum stiti, mi-am deschis magazin online de bijuterii si am zis ca daca tot intru in "afacere" sa arunc un ochi pe Google sa vad cum se prezinta alte magazine de acest gen. Am gasit multe, chiar foarte multe magazine cu bijuterii online de toate felurile, bijuterii de argint, bijuterii placate cu argint, bijuterii de aur, placate cu aur, de inox, etc. etc... Ce sa mai, o adevarata splendoare pentru privirile posibililor cumparatori, insa cea mai mare mangaiere pentru a mea retina mi-a adus-o o bratarica. Imediat va arat o poza sa vedeti de ce si sa-mi spuneti daca am sau nu gusturi bune.

“If a clock could count down to the moment you meet your soul mate...

...would you want to know?”

Treaba asta mi-a dat bine de gandit si sunt sigura ca o sa va dea si voua pentru ca niciodata nu m-am gandit (pana acum) ce ar fi daca as stii ca maine o sa-mi intalnesc sufletul pereche. Ce as face? Ce i-as spune? Cum l-as recunoaste? Daca l-as indeparta dintr-un motiv prostesc? Un lucru il stiu clar, n-as putea sa dorm toata noaptea din cauza emotiilor si a gandurilor...

Dar totusi ce este un suflet pereche? Si daca fiecare om are un suflet pereche cum se explica faptul ca unii sunt inca singuri la o anumita varsta? Aaa si nu zic de persoanele carora viata le "fura" sufletul pereche, vorbesc de cei care nu si-au putut intemeia o familie pana la 40, 50 de ani, si sa nu-mi spuneti ca acesti oameni si-au "ratat" sufletul pereche pentru ca nu are cum, se presupune ca vorba mamei: "Fiecare isi are peticul lui." Deci??? Unde e "peticul"? Stie cineva, nu! Nu stie nimeni! 

Revenind, oare acest suflet ar avea si el o numaratoare? Mintea i-ar fi strabatuta de aceleasi ganduri? Aceleasi temeri? Hmmm, dar "el" cum ar reactiona? Ar incerca sa ma impresioneze ca "restul" ? Hmmm, nu cred, e "the one" probabil nu are nevoie sa faca mari eforturi ca sa fie remarcat. Eh, probabil ca atunci cand privirile noastre s-ar intalni cuvintele ar fi de prisos, ne-am lua pur si simplu de mana si ne-am continua drumul, insa in cazul asta nu ar mai fi vorba de drumul meu sau al "lui", ar fi drumul "nostru", un drum pe care sufletele noastre s-ar contopi intr-unul singur...

Mda, deja e tarziu si incep sa dau in altele, sunt curioasa, daca un ceas ar putea numara zilele, orele, minutele si secundele, pana in momentul in care o sa va intalniti sufletul pereche, ati vrea sa stiti cand s-ar intampla asta?                       

                                                                                  sursa foto

Mi-am deschis magazin online de bijuterii

    De un an si ceva am o dilema, stiti ca mie imi plac bijuteriile, da? 

Ei bine, cand mi-am facut "curatenie" in cutiuta cu zorzoane, am dat peste cateva inele de argint pe care nu le mai port si dupa cum spuneam sunt in dilema, de ce? 

Pai pentru ca am vrut sa le pun la vanzare si din banii scosi sa-mi cumpar alta bijuterie, dar parca totusi, daca cumva se intampla ceva si raman fara inele si fara bani? 

Sa va spun si de ce gandesc asa: astia de la Posta Romana mi-au mai facut o chestie nasoala, castigasem la un concurs o pereche de cercei, iar cand au ajuns surprizaaaaa, plicul era rupt si cerceii disparusera in mod misterios. 

Am fost la dirigintele postei si stiti ce mi-a zis? Ca nu are ce sa faca... Nu e vina lor, era vina fetei ca nu a ambalat bine cerceii... 

Ce sa mai spui? Nimic! Absolut nimic, partea urata era ca deja imi facusem planuri cu ei, hahahaha, oricum m-am interesat si am aflat ca tot ce e deteriorat in momentul in care ajunge la sediul din oras i se face proces verbal, concluzia? 

Cerceii mei nu aveau proces verbal, sooo... plicul nu era rupt cand a ajuns, dar poposind acolo inconjurati de zgripturoaice de vineri pana luni, normal ca au fost "imprumutati", insa am lasat-o balta pt. ca cerceii nu valorau cine stie ce avand in vedere ca erau gablonturi, dar ceea ce m-a deranjat a fost gestul... Pe bune ca daca individa care a facut o fapta asa de josnica imi spunea ca matusa ei e pe moarte si are nevoie de cerceii aia faceam o fapta buna si ii dadeam cadou ca doar nu-s fata rea, heh.

Revenind la vanzare, initial, acum un an si ceva am incercat sa pun inelele pe okazii, dar din cate am vazut cei de acolo imi cereau bani pentru deschiderea unui magazin... Dar, am dat recent de un site, tocmeli.ro, unde totul e gratis, iti pui cate produse vrei, iti deschizi magazin cu subcategorii, iti pui si banner la magazin (imi place treaba asta) si cum ziceam, nu te costa niciun banut, licitatia poate incepe, fain, nu?

Uite asa arata magazinul meu: Bijuterii-argint, dar momentan am pus un singur inel, sunt inca in dubii de treaba cu Posta, nu stiu cum sa fac sa ma asigur ca atat eu, cat si cumparatorul nu suntem fraieriti. 

Deci, cum vi se pare ideea?

Cica "vrei sa ne faci bani?"

   Am fost acum vreo 2 zile la o prezentare despre o noua firma, X (nu fac reclama gratuita, haha) ce functioneaza pe sistem MLM (Multi Level Marketing) si vreau sa va spun ca intentionat am stat pana la final (desi ma plictisisem) cand am vazut cum tipele de acolo prostesc oamenii pe fata promitand ca daca se inscriu la aceasta firma vor avea parte de castig toata viata, deci nu ca la Avon sau la Oriflame (alte firme cu sistem MLM) aia e apa de ploaie, aici la aceasta firma ne putem cumpara orice produs de la ei cu 40% reducere, practic pret de fabrica si nu numai, putem ajunge mari afaceristi si sa ne bagam lunar in buzunar 1000 de euro, asta daca ajungem sa ne facem echipa, va dati seama ce realizare??? 

   Pe bune acum, cine crede asa ceva? Mai ales cand inscrierea cica e gratuita, dar te obliga oarecum sa cumperi o mapa cu mostre de parfumuri care costa in jur de 2 milioane pentru ca vedeti voi, nu va puteti promova marfa ca aia de la Avon, adica sa va duceti la om doar cu catalogul, trebuie sa-l puneti sa testeze parfumul, aha! 

   Acum sincer, am mai discutat si cu mama, chestia asta cu MLM e pentru un venit suplimentar, in niciun caz nu poate fi considerat un job stabil. Ma rog... ca mai sunt tipe care se ocupa de ani de zile cu asa ceva si castiga sute de milioane pe luna, aia e altceva, dar cate tipe sa fie? Si totusi, daca ar castiga asa multi bani de ce s-ar mai strofoca sa adune oameni??? Nu le mai ajung banii?

   Nu stiu, cert e ca pe mine nu prea ma caracterizeaza aceste job-uri, parca as fi la piata si oricum sunt curioasa, aveti cunostinte care castiga din firme de genu' ?
                                                                                                             sursa foto

Cum sa te iubesti pe tine...

   In ceea ce ma priveste ar trebui sa port o pancarta cu  "santier in lucru".

Trecand peste vreau sa va zic ca am inceput sa citesc o cartulie: "Cum sa te iubesti pe tine pentru a te intelege mai bine cu ceilalti" si inca din primele pagini ale cartii am dat peste o intrebare pe care sunt sigura ca toata lumea a pus-o sau a primit-o la randul sau "Va stimati?" si recunosc ca am stat sa ma gandesc putin la raspuns, nu am zis din prima ca "da", dar n-am raspuns nici "nu", a fost gen "nu stiu", iar acum stau si ma gandesc cum vine asta: "nu stiu", ce nu stiu? Daca ma stimez? Daca am incredere in mine? Daca am o imagine buna despre mine? Sau nu stiu cum ma vad ceilalti?

Tot ce stiu e ca am momente, ce momente?
Ei bine uneori sunt atat de increzatoare in mine, ma simt puternica, ma vad frumoasa s.a.m.d. insa alteori nu suport sa ma privesc in oglinda, nu ma simt bine eu cu mine si in acele clipe simt nevoia sa primesc un fel de acceptare de la cei din jur, adica sa mi se spuna ca nu sunt cum ma vad eu, ca sunt frumoasa oricum: nemachiata, cu parul nearanjat, cu unghiile nefacute, chestii din astea de suprafata care pentru mine conteaza, poate mai mult decat cred si nu vreau sa accept asta, nu vreau sa ma accept asa cum sunt pentru ca am vazut oameni perfecti: buze perfecte, nas perfect, corp perfect, viata perfecta si sincer imi este foarte greu sa accept faptul ca trebuie sa ma multumesc cu ce am, desigur sa nu ma intelegeti gresit, ii sunt recunoscatoare lui Dumnezeu ca sunt sanatoasa si ca am o mama extraordinara, dar nu inteleg cum de oamenii sunt atat de imperfecti si totusi cineva, o persoana anume, ii gaseste frumosi, ii iubeste...

Sa fie intr-adevar iubirea si acceptul de sine raspunsul la intrebarile mele?

Recomandarea zilei: Chirurgie estetica, implanturi mamare, marire buze si multe altele la Clinica Dr. Florin Daniel, Juravle.

Hotel Hilton, Oradea

    Am tot facut articole despre hoteluri si excursii si daca imi aduc bine aminte intr-o postare chiar v-am spus ca mi-ar face o mare placere sa ma ocup de design interior asa ca am aruncat o privire pe google pe la fel si fel de hotele, biblioteci, dormitoare, bai si am gasit ceva ce mi-a atras atentia, un design elegant, modern si bineinteles o atmosfera primitoare, toate acestea intr-un singur loc, Hotel Hilton din Oradea.

Ca sa vedeti si voi despre ce vorbesc va arat si cateva poze:

Va spun sincer ca aici imi plac tare mult funditele, dau scaunelor un aer sofitiscat si feminin in acelasi timp, cu siguranta nu m-as supara daca m-as caza aici cu cineva mai special si cinele ar avea loc aici, hehe.

Inca un loc care mi-a captat atentia datorita mobilei de culoare inchisa, mi se pare tare luxoasa incaperea si revenind la partea cu cineva special, dupa cum vedeti aici este si un separeu, cred ca ar fi perfect pentru o dimineata in doi.

Si ultima fotografie, aici m-a atras design-ul minimalist si tonurile de gri scoase in evidenta de fructele de pe masa, hah, ca sa vedeti cat conteaza detaliile, de aia sunt eu perfectionista.

Uh, ma simt ca un mic specialist in design interior dupa scurta mea analiza a acestui hotel, si totusi imi pare rau ca la noi in Romanica nu este o meserie apreciata si cautata asa cum ar trebui, dar niciodata nu se stie pe unde ne poarta viata, ehh, uneori visele devin realitate.

V-am tucat, sa aveti o zi faina.