Lasa-ma sa-ti arat cine sunt...

...şi poate o să ne treacă aceleaşi chestii prin gând! Impresii, te-ai gândit vreodată că mă vezi cum îţi doreşti tu să fie o fată? Şi poate nu mă vezi pe MINE, cea cu adevărat, poate ăsta e şi motivul pentru care te surprind de atâtea ori... crezi doar că mă cunoşti, dar nu cunoşti mai mult decât ceea ce vezi tu pe mess, defapt, acelaşi lucru îl cred şi eu despre tine...

Dar, ştii ce înseamnă să iubeşti? Eu nu ştiu, dar am observat că tu prin cuvintele tale de copil, ştii ce reprezintă iubirea, să respecţi... să cunoşti, dar... nu... nu mă iubeşti, ştii de ce? Pentru că nu mă cunoşti! Ah! Dar ştiu că tu mă accepţi aşa cum sunt şi când vom fi faţă în faţă vei ştii ce simţi, valabil şi pentru mine.

P.S.: Take me as I am! THNX!

Provocare! (by Goda)

Ce înseamnă cuvântul "prost" în sensul bun al cuvântului?

Recunoşti adevarata frumuseţe atunci când...

...o ai în faţa ta? Ştii cum arată într-adevăr un om frumos? Dar un om perfect cum arată? Există oameni perfecţi? Eu zic, că da! Există! Şi o pot dovedii, oameni perfecţi există în viuziunea fiecăruia dintre noi, stiţi cum se spune: "Nu-i frumos ce e frumos, e frumos ce-mi place mie!"

Dar, când toată lumea îţi spune că acea persoană care ţie ţi se pare perfectă spune că nu este cea potrivită, tu ce faci? Analizezi persoana respectivă? NU! Din contră te laşi condus de aspectul fizic, şi ai impresia că lucrurile pe care le face, şi care te fac să suferi sunt doar mici scăpări ale caracterului său mizerabil! Nu zic, că eu nu am făcut greşeli, dar am ajuns la concluzia că uneori e mai bine să arunci şi o a doua privire la "frumuseţea" de lângă tine, deşi poţi fi indus şi atunci în eroare pentru că sunt unii care se prefac atât de bine, încât încep şi ei să creadă în minciunile lor...


Deh, în final, ĂŞTIA-S OAMENII, CU ĂŞTIA DEFILĂM!

Chiar crezi ca ştii ce simţi?

Ascultând piesa "Magic" a lui Criss Blaziny, mi-au atras atenţia nişte versuri care mi-au dat de gândit serios:

"In viata iubesti doar o data, asa am auzit
Daca e asa, atunci pe tine niciodata nu te-am iubit
Noi am fost impreuna doar intre ghilimele
In prezent, intre noi nu mai sunt nici macar ele
Intre noi, scumpi, a fost ceva magic si-n concluzie
Nu exista, deci totul a fost o iluzie."

Consider că numai am nimic de comentat, versurile spun totul, so... enjoy!

Culoarea fericirii...

Poveste despre dragoste si devotament, despre daruire si sacrificiu, dar si despre pacatul de a fi diferit, serialul este, de fapt, o imagine in oglinda a eternului mit al Cenusaresei. Desi despartite de societate pe considerente estetice, cele doua surori vitrege, Sadhna si Ragini, protagonistele serialului “Culoarea fericirii”, cresc impreuna si se iubesc mult, in ciuda faptului ca mama celor doua, Kaushalya, le invenineaza existentele cu ura si invidia pe care le dezvolta obsesiv din cauza faptului ca fiica sa vitrega, Sadhna, este mult mai frumoasa decat fiica sa naturala. O drama care se naste din superficialitatea societatii si a valorilor promovate de aceasta, o societate care anuleaza un spirit doar pentru ca a avut ghinionul sa se nasca intr-un trup imperfect, asta ar fi, pe scurt, esenta serialului “Culoarea fericirii”. Vor reusi oare cele doua surori sa treaca peste barierele si cliseele societatii? Dar, mai ales, vor reusi ele sa isi pastreze puritatea prieteniei in ciuda rautatilor venite chiar din partea propriei mame?

P.S.: Eu consider acest serial o lectie de viata... bine poate si pentru faptul ca ador filmele indiene!hihi!

Întrebare fara raspuns?

Care este singurul prenume de fată românesc, care nu se termină cu litera "a" ?

O lume perfectă?

Mă întrebam oare cum ar fi să existe o lume în care păpuşile să aibă viaţă... Ah, ar fi o lume perfectă? Poate, având în vedere că păpuşile sunt perfecte, poate nu, pentru că ele sunt perfecte în viziunea noastră, poate în viziunea lor ar putea fi la fel de imperfecte cum ne vedem noi oamenii... Cine ştie? Poate ar fi o lume mai frumoasă, plină de chestii drăguţe, fără răutaţi, invidie, prostieee... poate nu, poate ar avea aceeaşi gândire ca a noastră plină de rahat( scuzaţi expresia ) şi acelaşi comportament delăsător, dar cum spuneam: Cine ştie? Poate păpuşile noastre au deja o lume a lor de care noi nu ştim, şi nu ne dau voie să o descoperim ca să nu le-o invadăm... şi cred că mai bine ar fi să le lăsăm în lumea lor.
Voi ce credeţi?