Azi nu m-am trezit cu fata la cearsaf, in schimb cand m-am apucat sa ma aranjez, mi s-a stricat ziua. Este o chestie tare amuzanta cum noua fetelor ne creste increderea in sine cu fiecare artificiu la care apelam: un machiaj fain, o coafura sofisticata, o bluza misto, o pereche de cercei draguti, o geanta trendy, s.a.m.d. si totusi, totusi nu suntem multumite, nu! Vrem mai mult, vrem sa aratam si mai bine, noi niciodata nu suntem multumite in totalitate de felul in care aratam, dar niciodata atata timp cat stim ca e loc de mai bine si de ce se intampla asta? (Stiu ca ma repet, dar nu conteaza...) De ce? Pentru ca vedem la televizor tot felul de aiureli, de standarde ale frumusetii si toata lumea are asteptari de la noi.
Pe cuvant ca being a woman sucks, de cand intri la scoala (6, 7 ani) deja apar asteptarile, parintii vor de la tine note mari, esti fata, fetele invata bine, apoi ajungi la liceu, la fel, pe langa notele mari pe care se presupune ca trebuie sa le iei, asteptarile parintilor cresc: sa fii cuminte, sa nu iesi cu baieti, sa nu intri in anturaje proaste, nici macar nu ai voie sa injuri sau sa spui vreo prostie, acum esti o domnisoara, nu este permis asa ceva, Doamne, nu este frumos, ati vazut voi fete care trag din tigara, stau cu berea in mana si vorbesc vulgar? NU!
Trecem de liceu, intram la facultate, ca asa este normal, in societatea noastra trebuie sa ai o facultate ca sa-ti gasesti un job decent (cica), pe langa asteptarile parintilor apar si asteptarile altor oameni, trebuie sa-ti gasesti un loc de munca, trebuie sa iti gasesti un baiat bun cu care sa te mariti, sa faci copii, nu de alta, dar trebuie sa fii in randul lumii.


