Saptamana trecuta a fost ziua mamei
si din pacate nu i-am facut niciun cadou pentru femei special, i-am cumparat o felicitare pe care am
asternut cateva randuri din suflet, chiar am simtit nevoia sa-i spun ce simt,
insa cu aceasta ocaze mi-am amintit de cea mai frumoasa zi de nastere a mea.
Surprize peste surprize, nici nu am cuvinte sa descriu momentele acelea, au
fost mai mult decat perfecte, dar o sa incerc totusi, hihi.
Implinisem 19 ani,
scoala era pe terminate, stiti ca eu sunt nascuta pe 2 iunie, vara, soare,
miros de vacanta... eram tare amarata si trista pentru ca atunci cand am ajuns la
ore parea ca toti au uitat de ziua mea, desi le reamintisem cu cateva zile
inainte, chiar si prietenele mele cele mai bune se faceau ca ploua, stiam ca
ceva nu e bine, deja ma gandeam sa nu le mai dau bomboane (asa obisnuiam noi sa
facem la aniversari, serveam colegii, prietenii si profii cu bombonele),
mwahahaha, mintea mea o luase razna, stateam linistita in bancuta, nu bagam pe
nimeni in seama, pana cand dupa cateva ore o prietena imi spune ca vrea sa
mergem la magazin...
N-am zis nimic, m-am
ridicat frumos, mi-am aranjat cartile si am plecat. Am iesit pe poarta scolii,
m-au intampinat inca vreo doua prietene, nu stiam ce se intampla pentru ca nu
mergeam spre magazin, la un moment dat una din ele mi-a dat o esarfa si m-a
rugat sa mi-o leg la ochi, ei, atunci m-am prins ca pusesera ceva la cale, dar
am pastrat tacerea.
.jpg)


