De ce lanterna LED poate fi un cadou special pentru iubitul tau

Intotdeauna mi-a placut sa ofer cadouri. Aleg cadouri in functie de personalitatea celuilalt, de felul in care ma inspira, de povestile care ne leaga. Imi place sa fie obiecte cu semnificatie, ce vor rezista in timp si nu mizez decat rar pe partea practica. Un cadou trebuie sa fie o surpriza, in primul rand, si abia apoi un obiect practic.

Cum alegi o lanterna LED cadou

Nu demult, am descoperit ceea ce as putea numi cadoul perfect pentru un barbat. Nu este nici aftershave, nici carte, nici tricou si nici macar un film bun.  Insa, merita sa-i surprinzi expresia de uimire cand ii vei intinde o cutie in care se lafaie o lanterna LED. Iar daca incepi sa-i enumeri si specificatiile tehnice (trebuie sa te pregatesti cu cateva ore inainte), o sa fii de-a dreptul irezistibila in ochii lui.

Pana la urma, ce barbat s-ar astepta sa primeasca in dar de la iubita lui o lanterna LED? Pana la urma, cat de cool sa fie incat sa se gandeasca la un astfel de cadou? 

Daca ma intrebi cum sa alegi, atunci raspunsul meu e simplu: in functie de iubitul tau.

Prima carte...

Imi pare rau ca vedeti numai postari triste pline de de frustari si dezamagiri, dar trec printr-o perioada mai proasta si nu pot sa-mi revin... Insa azi o sa fac abstractie de problemele mele si o sa va prezint o carte pe care am primit-o prin Posta ieri, a fost o surpriza tare frumoasa din partea lui Viorel. Stiam ca poeziile lui vor fi publicate intr-o carte, dar nu ma gandeam ca se va intampla asa repede, iar pe aceasta cale vreau sa-l felicit.

Hihi, atat coperta cat si poeziile sunt foarte frumoase, Viorel cred ca e unul din putinii oameni din blogosfera cu care vorbesc constant sa zic asa si va spun sincer ca ii doresc numai bine, si sper sa mai publice cartulii caci e talentat, din cate am inteles are in plan ceva, dar mai bine nu dezvalui nimic, il las pe el sa va spuna. Daca sunteti curiosi sau nu-l cunoasteti pe Viorel, acesta este blogul lui: Viziuni din Viata. 

Acestea fiind zise, felicitari inca o data Viorel, sper ca toate visele sa ti se indeplineasca, ai toata sustinerea mea. Multumesc pentru ca mi-ai fost alaturi atunci cand am avut nevoie si multumesc si pentru sustinere in proiectele mele, acum e randul meu sa fac acelasi lucru pentru tine, sa te sustin! 

Sa aveti un week-end fain.

Ce se mai intampla cu mine...

Intotdeauna am urat despartirile, probabil pentru ca le asociez cu sfarsiturile, de fapt asta si sunt, dar ce e de facut atunci cand persoanele de langa tine nu mai vor sa pastreze legatura cu tine, cand sustin ca le incurci? Nimic, cel mai bun lucru pe care il poti face e sa pleci bineinteles cu demnitatea care ti-a mai ramas, chiar daca sufletul iti este pe jos sfarmat bucatele, doar ai grija sa nu te tai... E de ajuns ca ramai cu cicatrici pe interior, nu e nevoie sa te ranesti si pe exterior... Cred ca cel mai mult ranile astea dor, cele sufletesti, ranile exterioare se vindeca cu timpul, raman doar cateva semne, in schimb cand e vorba de suflet, ei bine riscul de a ramane marcat pe viata cu rani serioase, rani care se pot deschide oricand, este mult mai mare... 

Hmmm, stiu ca o sa-mi ziceti ca toate trec, ca timpul le rezolva pe toate, oh da, credeti-ma, stiu si eu asta, doar ca stiti cum se pune problema? Toate trec, dar nimic nu se uita... Momentele frumoase sunt umbrite practic de vorbe grele, de egoism, de tristete... Sincer, consider ca pretul pe care il platim pentru cateva clipe de fericire este prea mare asa ca am decis sa renunt, renunt pur si simplu la tot felul de legaturi cu oamenii, relatii de iubire, prietenie, orice e legat de chestiile astea, bineinteles, n-o sa renunt la persoanele care mi-au fost si imi sunt alaturi, dar cu siguranta celor care intra in viata mea n-o sa le mai acord credit pentru ca am ajuns la limita: prostie, indiferenta, egoism si multe altele, nu mai vreau asa ceva, nu!

Barbatii vor femei din reviste care sa-i iubeasca si sa-i accepte asa cum sunt.

M-am trezit cu un mesaj de la prietena mea in care zicea asa:

" Cum sa nu ne simtim prost in societate cand barbatii viseaza si vor femei <<perfecte>> iar noi, trebuie sa ii acceptam asa cum sunt, multi dintre ei fiind chiar slinosi, perversi si mai ales fara educatie. " Damn girl, cata dreptate ai! 

Pun pariu ca la un moment dat in viata fiecarei femei care are un iubit incolteste o intrebare si bineinteles trece la "atac": 

- " Iubitule, cum arata femeia perfecta pentru tine? " Iar el transpirat tot si rosu ca racul ii raspunde:
- " Paaaai stii, imi place de Megan Fox, arata bine tipa sau Eva Mendes, ei, nici J.Lo nu arata rau, dar tu esti perfecta asa cum esti! " BULLSHIT, asta se intampla in vise, o daaa (nu zic ca n-or mai fi si exceptii), de obicei raspunsurile lor fac trimitere la tot felul de tipe care fie au un fund tonifiat, fie silicoane (sani perfecti in mintea lor) fie mai stiu eu ce photoshop-ul meu vad la unele si raman setati.

Aaa sa mai precizez ca acesti indivizi de cele mai multe ori sunt niste burtosi, cu marar pe ei si jeg sub unghii? La care primesti bonus transpiratie excesiva si sforait noaptea, yucks, si nu inteleg cum asemenea specimene pot avea pretentii atat de ridicate in ceea ce priveste femeia de langa ei. 

Anotimpurile dragostei

O legatura este ca o gradina. Pentru a prospera trebuie udata regulat. Trebuie luate precautii deosebite, tinand seama de anotimp si de vremea schimbatoare. Trebuie puse seminte noi, iar buruienile smulse. La fel, pentru a mentine viu farmecul dragostei, trebuie sa-i intelegem anotimpurile si sa-i satisfacem nevoile deosebite.

♥ Primavara dragostei 

Momentul cand ne indragostim seamana cu primavara. Ne simtim ca si cum vom fi fericiti mereu. N-am putea concepe sa nu ne mai iubim partenerul. Este perioada inocentei. Dragostea pare eterna. Este un moment fermecat cand totul pare perfect si decurge fara eforturi. Partenerul pare sa ni se potriveasca perfect. Dansam fara efort in armonie cu partenerul, bucurandu-ne de marele nostru noroc.

♥ Vara dragostei

Pe parcursul verii, ne dam seama ca partenerul nu este chiar asa perfect cum ne-am inchipuit si ca trebuie sa avem grija de relatia noastra. Nu numai ca partenerul este de pe alta planeta, dar el sau ea este si o fiinta omeneasca cu anumite lipsuri si predispus la greseli.

Apar frustrarile si dezamagirile; buruienile trebuie smulse si florile au nevoie de mai multa apa sub soarele fierbinte. Nu mai este asa usor sa dam si sa primim afectiunea de care avem nevoie. Descoperim ca nu suntem intotdeauna multumiti si afectuosi. Nu asa ne-am imaginat dragostea.

Sari cu ideea!

Domnisorul MucRoz a organizat un concurs la el pe blog in care puteti castiga, de fapt pot castiga un tricou personalizat si nu stiu ce parere aveti voi, dar eu imi doresc al naibii de tare sa castig, hi hi. Imi plac foarte mult tricourile personalizate pentru ca eu le consider cea mai evidenta modalitate (ca sa zic asa) prin care poti transmite un mesaj cuiva, de ce nu chiar lumii intregi, so here I am! Muc and T-shirtFactory vreau tricoul ala!

Acum e o mica problemuta, concursul se incheie doar daca se strang minim 10 participanti si nu stiu de ce dar inca nu s-au inscris decat 4, 5 (asta din cate stiam eu), fratilor care e treaba? Nu va plac tricourile? Stiati ca un astfel de tricou va poate scoate din anonimat, totul tine de ceea ce va alegeti voi sa va imprimati pe el, hi hi, eu m-am gandit initial sa-mi fac un tricou cu mine, dar parca sunt prea narcisista nu? Desi daca stau bine sa ma gandesc nu cred ca mai are cineva din orasul meu tricou cu moaca lui, deeeeeci, nu-i o idee chiar asa de rea, m-am mai gandit de asemenea si la fotografii din alea faine cu orase, am vazut un model interesant, insa inca nu-s hotarata si daca prin absurd as castiga (sper sa castig, nu exista absurd! HA!) vreau sa apelez la ajutorul vostru si sa veniti cu idei de citate, de imagini sau ce vreti voi pe care le-as putea imprima pe tricou, ceva care credeti voi ca ma reprezinta cel mai bine, chiar sunt curioasa, hi hi. 

Cred ca daca o sa castig o s-o iau pe urma lui Muc si o sa-mi fac colectie de tricouri personalizate si-asa sunt eu obsedata putin asa de haine, soooo, va astept sugestiile, ideile cum vreti voi sa le considerati, raman datoare (cred ca deja sunt datoare vanduta, o sa gasesc o modalitate sa ma revansez).

sursa foto

Lumea uita...

Rasfoind paginile Facebook-ului dau de vechi cunostinte si raman placut surprinsa cand vad ca inca pastreaza legatura cu prietenii din copilarie, de fapt aici vorbesc mai mult de fete, fete pe care le stiam de cand eram in scoala generala si care au stiut sa pastreze legatura una cu cealalta, in schimb eu am pierdut toate legaturile... 

Aveam si eu o "cea mai buna" prietena in copilarie, faceam totul impreuna, eram nedespartite, nici macar la magazin nu mergeam una fara cealalta, ha, imi amintesc ca intr-o zi ne-am inscris la Palatul Copiilor de la noi din oras la un curs de calculatoare, iar profesoara de acolo m-a facut sa ma simt umilita punandu-ma sa "practic" acasa mutarea mouse-ului cu un sapun, eheeee, mai aveam putin si ma apucam sa plang, insa n-a fost nevoie pentru ca m-am ambitionat si am mers la prietena mea si am invatat acolo, imi mai amintesc si ca am fost sa ne inscriem la lectii de dans modern, ha, dar pana la urma niciuna din nou n-a mers, totusi eu am facut parte dintr-o trupa de dans in gimanziu, foarte tare experienta... 

Stiti ce-mi mai amintesc? Ea fiind mai mica cu 2 ani, intra in clasa I si eram pe strada pe paturi (noi asa stateam cand eram mici) si o invatam sa scrie si sa citeasca, incercam sa o pregatesc si la un moment dat am facut o intrecere, stiti ce a facut cand a vazut ca o intrec? Mi-a pus piedica, o daaa, si am cazut ca bolovanul... Mda, chiar credeam ca o sa ramanem "bff" asta pana a intrat si ea la liceu (acelasi liceu cu mine) si a decis ca e timpul sa-si faca noi prieteni, era atat de comic si trist in acelasi timp, treceam una pe langa alta, ne salutam, ne intrebam chestii random si atat... dupa 10 ani de viata petrecuti impreuna, o vedeam ca pe o sora mai mica...