Rasfoind paginile Facebook-ului dau de vechi cunostinte si raman placut surprinsa cand vad ca inca pastreaza legatura cu prietenii din copilarie, de fapt aici vorbesc mai mult de fete, fete pe care le stiam de cand eram in scoala generala si care au stiut sa pastreze legatura una cu cealalta, in schimb eu am pierdut toate legaturile...
Aveam si eu o "cea mai buna" prietena in copilarie, faceam totul impreuna, eram nedespartite, nici macar la magazin nu mergeam una fara cealalta, ha, imi amintesc ca intr-o zi ne-am inscris la Palatul Copiilor de la noi din oras la un curs de calculatoare, iar profesoara de acolo m-a facut sa ma simt umilita punandu-ma sa "practic" acasa mutarea mouse-ului cu un sapun, eheeee, mai aveam putin si ma apucam sa plang, insa n-a fost nevoie pentru ca m-am ambitionat si am mers la prietena mea si am invatat acolo, imi mai amintesc si ca am fost sa ne inscriem la lectii de dans modern, ha, dar pana la urma niciuna din nou n-a mers, totusi eu am facut parte dintr-o trupa de dans in gimanziu, foarte tare experienta...
Stiti ce-mi mai amintesc? Ea fiind mai mica cu 2 ani, intra in clasa I si eram pe strada pe paturi (noi asa stateam cand eram mici) si o invatam sa scrie si sa citeasca, incercam sa o pregatesc si la un moment dat am facut o intrecere, stiti ce a facut cand a vazut ca o intrec? Mi-a pus piedica, o daaa, si am cazut ca bolovanul... Mda, chiar credeam ca o sa ramanem "bff" asta pana a intrat si ea la liceu (acelasi liceu cu mine) si a decis ca e timpul sa-si faca noi prieteni, era atat de comic si trist in acelasi timp, treceam una pe langa alta, ne salutam, ne intrebam chestii random si atat... dupa 10 ani de viata petrecuti impreuna, o vedeam ca pe o sora mai mica...



