M-am gandit serios la ce spunea o Youtube-rita acum cateva zile in cel mai recent clipulet al sau si anume ca la 20 de ani trecem printr-o criza, este perioada in care toata lumea isi croieste un drum in viata, unii lucreaza, altii deja au copii, damn, ma uit la fetele cu care eram in generala si ele nu sunt ca mine aiurite, unele chiar si-au intemeiat o familie, mintea lor nu mai este ocupata de unghii, moda, make-up si chestii din astea, ele sunt setate pe biberoane, patuturi din lemn nichiduta, scutece, spalat, calcat, gatit, in timp ce eu, ei bine eu... am ramas la fel...
Nu stiu daca e de bine sau de rau treaba asta, insa mi se pare foarte ciudat ce se intampla in jurul meu, eu de abia acum am decis ca e momentul sa am o relatie mai serioasa, tare ma sperie gandul cand vine vorba de "maturitati", d'apai sa ma mai si casatoresc si sa fac si un copil, pai va dati seama cum ar fi?
Hmm, dar oare ce iese din casatoriile astea in care ambii parteneri sunt inca tineri si imaturi? Ei "cresc" impreuna si trec peste obstacole mai usor? Sau divorteaza la un moment dat pentru ca-si dau seama ca de fapt au facut o greseala? Sa stiti ca am vazut cazuri si cazuri, probabil totul tine de noroc... Stiti cum se zice, daca este vorba despre iubire adevarata si despre persoana potrivita, atunci relatia rezista, daca nu...




