"M-a pus sa aleg: el sau parintii mei...", asta mi-a zis o prietena acum cateva zile, bineinteles ca i-am spus ca tipul e un cretin si o sa va spun si de ce. Se presupune ca persoana cu care esti intr-o relatie trebuie sa scoata din tine tot ce e mai bun, sa iti fie alaturi, bla bla, ba chiar daca nu te ai pe bune cu parintii, neamurile (ce stiu eu), sa te ajute sa descoperi unde este problema, nicidecum sa te indeparteze de ei sau sa ii vada ca pe niste inamici.
Trebuie sa ai probleme serioase sa ceri cuiva asa ceva si sincer mi se par si mai duse fetele care aleg iubitii, in conditiile in care ei nu sunt asa straluciti (cum e cazul prietenei mele). Hai, sa zicem ca familia fetei ii formata dintr-o mama curva, tata betivan si un frate drogangiu (mai rar), iar el, iubitul, e singurul care o sprijina si care ii da motive sa lupte, sa faca ceva cu viata ei, eh, atunci nu mi se pare ceva deplasat ca individul sa aduca vorba de asa ceva. Da' cum poti tu un pustan de 20 de ani, care pe langa faptul ca nu ai un job stabil, ai un caracter de cacat (o bati si o faci in toate felurile pe "femeia" ta) sa vii cu asa absurditati? Ce ii oferi tuuuuu? Aaa? Ceee? Nimic, absolut nimic, nici macar nu o meriti si ai pretentii absurde, auzi la el: "Femeia tre' sa stea doar la cratita!".

