Momente: eu- cu mine

Pentru ca tot am vorbit de vacanta in Turcia, astazi, amintindu-mi de un film, Eat Pray Love, mi-am dat seama ca este unul din acele momente in care trebuie sa ma regasesc. Dupa toate lucrurile care au venit si au trecut val-vartej prin viata mea, am nevoie de putin timp si pentru mine. 

Stiti ca v-am zis in postarea trecuta ca m-am uitat la oferte de vacante, dar momentan, o calatorie in Italia sau in India cum a facut tanti Julia Roberts in filmul mentionat mai sus ca sa ma regasesc nu este posibila, asa ca am decis ca in acest week-end impreuna cu niste prieteni sa ne facem propria oferta de vacanta. 

Daca totul va fi asa cum am planuit, maine ne vom bucura de plimbari insorite pe faleza Orsovei si nu numai, probabil ca vom face un popas si la Herculane, n-am mai fost de ceva timp pe acolo, imi place zona aceea, data trecuta mi se pare ca v-am aratat poze, dar o sa va arat si de aceasta data daca o sa facem, hehe. Nu uit eu asa usor de voi.

Ma gandeam acum la cat de repede trece timpul (din nou) si imi faceam in minte un mic invetar al listei pe care mi-am propus-o la inceputul acestei luni si ca sa vedeti ce chestie faina, mini-excursia nu era in plan, hehe, totusi inca mai sunt lucruri de facut, iar timpul zboara, zboara, bine ca nu este graba, mai am o luna jumatate de toamna, dar oricum, ma sperie fuga asta a timpului, maine poimaine parca ma si vad la munca, cu o odrasla acasa... 

Ah, ce ganduri, probabil astea le am din cauza verisorului meu pe care l-am vazut astazi, a crescut si el, acum are un job, o prietena, mi-au venit in minte niste versuri de la BUG Mafia: "uite cum se schimba blugii in pantaloni la dunga", s-a schimbat si el ce sa mai! 

Adevarul este ca il prinde noul stil la ai 22 de ani ai lui, este ceva, oare asa am crescut si eu si nu-mi dau seama? Cred ca un prieten avea dreptate cand spunea ca trebuie sa iti rezervi momente in care trebuie sa te uiti la tine in oglinda, dar nu la tine ca exterior, ci ca interior, haha, ma amuza chestia asta, probabil pentru ca nu stiu cum se face, adica e ciudat, sa stau sa vorbesc cu mine in oglinda? Nu o sa fie o nebunie? Poate... 

Ehm, un lucru il stiu sigur, eu inca am gandurile mele de copil, inca mai am vise si optimism, inca mai sper ca totul o sa fie bine candva, oare "oamenii mari" mai viseaza si ei? Oare printre toate treburile casnice si toate problemele mai au timp pentru ei? Ei nu se pierd? Nu simt nevoia de a se regasi la un moment dat? Oare ei se pricep sa-si vorbeasca in oglinda?

Cine stie... asta o stiu doar ei, un lucru este cert, oamenii sunt puternici, trec prin multe momente (mai bune sau mai rele), o dovada este chiar acest moment al regasirii, care este destul de dificil pentru unii pentru ca necesita rabdare si bineinteles timp, dar mai sunt si multe altele.

In fine, vedeti? Un pas spre regasire pentru mine este si aceasta postare, de mult nu mi-am mai asternut gandurile "serioase" pe blog, ma simt oarecum eliberata si cu siguranta o sa ma simt si mai bine dupa aceasta mini-excursie.

Va tuc.

Voi v-ati simtit vreodata pierduti? Ce faceti sau ce ati facut ca sa va regasiti?

Week-end placut.

Eu si laptopurile... baba si mitraliera.

Printre marile mele vise se afla si acela de a-mi cumpara un laptop si tin una si buna sa va spun ca primul laptop pe care mi-l voi achizitona va fi garantat dintr-un magazin de electronice sau un magazin de specialitate, eventual ca sa ma orientez cat de cat, cred ca voi apela la o metoda deja frecvent utilizata: magazine online.

De ce laptop si nu calculator de birou? 

Pentru ca in primul rand am calculator (evident, nu? hehe) si in al doilea rand consider ca laptop-ul este un dispozitiv compact pe care il pot folosi in orice camera din apartament sau oriunde datorita dimensiunilor reduse si datorita acumulatorului, iar costurile de intretinere ale unui laptop sunt oarecum minore (zic eu).

Si fiindca sunt putin mai superficiala (daca se poate spune asa in acest caz) primul lucru pe care il observ la un laptop este design-ul, prefer ca acesta sa fie de calitate si sa puna bazele cuvantului ,,finete”, asta pentru ca vreau sa ma caracterizeze chiar daca este doar un lucru, cu timpul acest laptop o sa-mi devina prieten la fel ca si scumpul meu calculator, stiu ca suna ciudat dar cred ca bloggerii mei ma inteleg, iar apoi arunc un ochi si asupra specificatiilor tehnice.

Asa ca... am dat fuguta pe Google si am gasit un laptop la promotie care mi-a placut tare mult (ca aspect) dar ii lipsea acel "ceva" care sa ma atraga sa il cumpar. Am continuat "cercetarile" si dupa cateva minute de cautari am gasit un laptop fain care se incadra perfect in standardele mele. Este asa cum mi l-am imaginat.

Un ultim lucru la care m-am uitat a fost pretul acestuia care este accesibil, raportul dintre performanta, calitate si pret facandu-se foarte bine.

Tragand o concluzie la lucrurile cele mai importante pe care trebuie sa le avem in vedere atunci cand decidem sa ne cumparam un laptop, acestea sunt: design, performanta, calitate si pret (parerea mea).

Tu cum iti alegi laptopul potrivit?

                                                  [Articol scris pentru SuperBlog 2012.]

Vacanta in Turcia

Am vazut la Cris-Mary a noastra acum o saptamana si ceva un jurnal de calatorie din Turcia si va spun drept ca tare mi-ar face placere sa vizitez si eu macar o data aceasta tarisoara. Acum deh, nu stiu ce m-a facut sa-mi doresc atat de mult sa vad Turcia, poate pozele din articolul ei, poate faptul ca este un loc nou si tanjesc de muuult timp dupa o calatorie undeva in lume, tot ce stiu este ca este un loc frumos si merita vazut. 

Asa ca... am dat fuguta pe internet si am gasit un site care se ocupa cu astfel de oferte de vacanta, mai exact am dat peste peste ofertele de vacante in Turcia de la Genius Travel si mi s-au parut foarte bune, cazare la hoteluri de 3 stele sau de 5 stele, in functie de buget, normal, super locatii, un vis, ce sa mai, care sper sa se indeplineasca candva.

Sa va arat si niste pozeeee:

Piscinaaa, palmieri, etc. etc., oufff, lux in adevaratul sens al cuvantului.

Si ghiciti ce? Tocmai am aflat ca nu e asa de scumpa o calatorie in Turcia, cine stie, poate, poate la anul am noroc si va scriu de la turci, hehe.

Cam multe vise am eu, New York, Turcia, eheee... maine poimaine, cine stie pe unde ma mai poarta gandul.

V-am tucat, zi faina sa aveti.

PS: Ati vizitat vreodata Turcia? Daca da, cum a fost?

Sursa foto

Bijuterii care schimba viata

Iubesc Craciunul, sincer abia astept sa vina, intotdeauna l-am sarbatorit asa cum trebuie indiferent de situatie,  chiar si atunci cand mi-am pierdut tatal, sa nu ma intelegeti gresit, dar in acele momente singurul lucru care mi-a mai luminat sufletul a fost impodobirea bradului, desi nu a mai fost la fel ca in ceilalti ani, nu mai erau colinde, nu mai era acea bucurie... 

In fine, ideea este ca am luat parte si la un Craciun special, atat pentru mine cat si pentru o prietena buna, sa va spun si de ce.

 Iubitul prietenei mele m-a intrebat ce si-ar dori aceasta sa primeasca de Craciun, initial nu am stiut ce sa-i spun, dar intre timp el trecand pe langa un magazin a zarit intr-o vitrina o bijuterie superba, din cate imi amintesc era un lantisor cu un pandantiv sub forma de inimioara.

 Mi-a telefonat si mi-a descris bijuteria pentru ca oricum era aglomeratie si statea la rand, insa dupa ce a terminat conversatia, treptat acele Bijuterii cu Cristale se dadeau ca painea calda, iar intamplarea nefericita a fost ca cineva a cumparat si acel lantisor.

M-a sunat din nou si m-a anuntat dezamagit ca nu mai era bijuteria, l-am sfatuit sa-si vada in continuare de drum si sa se duca sa cumpere bradutul si mancarica pentru catei (era insotit de prietenul sau canin) caci mi-a venit o idee: sa afle site-ul magazinului de bijuterii si cand ajunge acasa, pe furis, sa comande de acolo lantisorul, hi hi. 

Zis si facut, a dat comanda, lantisorul a ajuns la timp, iar in seara de Craciun, cand eram si eu de fata i-a dat cadoul prietenei mele, aceasta cand l-a deschis nu-si mai incapea in piele de bucurie si bineinteles ca si eu eram foarte bucuroasa pentru ea fiindca eram oarecum complice. 

Pe langa bijuterie ii scrisese si pe o hartiuta o mirobolanta declaratie de dragoste, initial a vrut sa i-o dea ei sa o citeasca dar indemnat de mine si-a facut curaj si i-a spus pentru prima data dupa cateva luni de relatie ca o iubeste si ca nu o va parasi niciodata. Va spun ca m-am emotionat atat de tare caci nu am cuvinte sa va descriu sentimentul pe care l-am avut cand am vazut cat de fericiti sunt, mereu mi-a placut sa vad oameni care se iubesc cu adevarat.

Poate a fost bijuteria, poate declaratia sau poate iubirea lor, dar acel Craciun o sa-mi ramana mult timp de acum incolo in memorie si nu numai, o sa-mi ramana in suflet.

Sursa foto: http://www.luxurygifts.ro

                                           [Articol scris pentru SuperBlog 2012.]

Prima carte citita de la Nemira

Cei care ma cunosc stiu ca nu eram un "fan" al cartilor pana acum vreo 2 ani cand m-am decis ca este timpul sa-mi imbogatesc bagajul de cunostinte rasfoind fel si fel de cartulii. 

Asa ca, pe parcusul calatoriei mele in lumea cartilor (acum aproape un an) am intalnit una din cele mai frumoase si mai interesante carti citite pana acum, "Te iubesc", prima mea carte de la Nemira. Parca o vad si acum, o carte cu o coperta roz asa, tare simpatica, nu foarte groasa, dar nici foarte subtire (din pacate ma sperie cartile cu pagini prea multe caci risc sa ma plictisesc) , deci era o carte potrivita, iar interesul mi-a fost starnit imediat dupa ce am rasfoit-o putin (imi dau seama de calitatea unei carti doar citind printre randuri, hehe) si m-am pus pe citit.

Nu am sa uit niciodata minunata poveste de dragoste dintre cei 2 scriitori, dar nici faptul ca aceasta carte mi-a demonstrat ca "roata se intoarce" intotdeauna si o sa va spun si de ce. 

Ea, o scriitoare anonima a Parisului, el, un scriitor faimos, va dati seama cate femei avusese. Ea (Alice parca se numea) se indragosteste nebuneste de el si se regaseste in toate cartile sale, dar uimitor mi s-a parut faptul ca ceea ce barbatul isi dorea de la o femeie, de la viata (lucruri pe care le ilustra in ale sale carti) le avea chiar ea, insa Alice ii ascunsese aceste lucruri. 

Relatia lor se transforma intr-un fel de aventura, caci cei doi se despart, iar ea ramane obsedata oarecum de aceasta relatie, incercand sa afle in continuare vesti despre el, asta pana in momentul in care dupa cum spuneam, roata s-a intors, Alice devine indiferenta, iar scriitorul revine in viata ei... Lucrurile se schimbasera de aceasta data, el devenise un anonim, iar ea faimoasa, partea frumoasa a acestei aventuri este ca amandoi isi dau seama ca nu pot trai unul fara celalalt si astfel se impaca. Happy End! Intotdeauna mi-au placut finalurile fericite, hi hi.

Ceea ce am uitat sa va spun este ca la un moment dat ma regaseam in rolul lui 

Alice, scriitoare (sa zicem), indragostita (cu sigurantaaaaaa), hmmm si daca stau bine sa ma gandesc si in cazul meu roata s-a intors, va dati seama ce satisfactie am avut, nu? 

Din pacate finalul povestii mele nu a fost ca cel al cartii, dar nu mi-am pierdut optimismul, stiu ca fiecare chestie se intampla cu un motiv, iar daca trebuie sa sufar de 10000 de ori ca sa am parte de un final fericit (in dragoste bineinteles) atunci asta este, sufar si gata!

Aceasta carte mi-a fost un fel de lectie in viata si am inteles intr-un final semnificatia acestor vorbe: 

“ Cartile pot fi extrem de periculoase.
Pe cele mai bune dintre ele ar trebuie pus un avertisment
<< Atentie! Iti poate schimba viata! >> ” 

Ehm, stiti cum se spune, niciodata sa nu judecam dupa coperta pentru ca nu se stie ce se poate ascunde acolo, oamenii sunt precum cartile, trebuie doar sa avem rabdare si timp sa-i citim si sa-i descoperim ca sa punem invata ceva de la ei si de ce nu, poate avem parte si de un "happy ending". 

                                                              [Articol scris pentru SuperBlog 2012.]

Cum slabim?

De ceva timp mi se intampla ca peste tot pe unde merg sa dau de persoane cunoscute care nu m-au vazut de nu stiu cand si sa ramana uimite de infatisarea mea: "Vaaai, dar ce ai slabit!" "Vai, dar n-ai slabit prea repede?", "Vai, dar ai tinut vreo dieta, ceva?", "Vai, dar arati foarte bine!", bla bla bla, chestii din astea, deja is satula de ele pentru ca nu mi se pare ceva extraordinar sa slabesti.

Adica din moment ce nu m-ai vazut de vreo 2 ani, e logic ca m-am schimbat, nu? Daca as fi slabit peste noapte as mai fi inteles reactiile tutoror, dar nu, s-a intamplat in timp, acum 2 ani aveam 62 de kg, acum am ajuns la 54 de kg, deci is doar cateva kilograme, nimic spectaculos, daca erau 30-40 mai ziceam, dar asa?

 Ca tot am adus vorba de asta, probabil va intrebati si cum am slabit, ei bine metodele folosite de mine au fost simple si eficiente, caci eu nu m-am strofocat prea tare sa slabesc, mi-am schimbat putin stilul de viata si am vazut ca este benefic.

Si in caz ca printre voi se afla si persoane care se intreaba "cum slabim?", va spun din experienta ca nu e nevoie de o nu stiu ce dieta (asta in cazul in care nu suferiti de obezitate morbida, aici ma depaseste situatia si aveti nevoie de operatie, ma rog...) ci doar de cateva schimbari in stilul vostru de viata, precum: mese regulate (ultima masa a zilei sa fie pana in ora 19:00), miscare (eu am ales plimbarile lungi, in fiecare seara), multe fructe, fara dulciuri, fara paine (desi sa stiti ca nu este bine chiar deloc, se accepta la micul dejun 2 feliute), fara cartofi prajiti (credeti-ma astia chiar ingrasa), nu va infometati ca nu merge asa, mancati mai putin si eventual daca aveati obiceiul sa "rontaiti" ceva intre mese sau seara la calculator- renuntati la idee, siii cam atat, poate pare greu, dar nu este deloc, este nevoie dupa cum spuneam doar de o viata mai "ordonata" ca sa zic asa, hi hi. 

Oricum metoda mea nu pot spune ca o sa mearga pentru toata lumea pentru ca fiecare om are organismul sau, dar cred ca merita incercata. In final nu aveti nimic de pierdut. Nu?

Voi, ceva experiente cu slabitul? Daca da, cum ati reusit sa slabiti? Iar daca nu, si incercati, succes!

Va tuc, si sa aveti o saptamana geniala.

PS: Imi cer scuze ca nu mai scriu asa des, dar am inceput facultatea, fiind in ultimul an sunt putin cam ocupata, incerc sa tin pasul si cu SuperBlog, deci... 

Promisiuni respectate. Din 1999

Pentru unii o promisiune nu inseamna chiar mare lucru, dar pentru un magazin online de calitate precum Oktal, inseamna totul!

Cei de la Oktal si-au respectat in primul rand clientii prin indeplinirea promisiunilor facute inca din anul 1999 si in al doilea rand s-au respectat pe ei facand acest lucru. Ei si-au satisfacut clientii avand cele mai bune preturi si au pus baza pe calitatea produselor, deci atunci cand vorbim de sloganul : ,,Promisiuni respectate. Din 1999" vorbim de 13 ani de devotament si respect fata de clientii lor!

Cam asa vad eu promisiunile celor de la Oktal, acum in ceea ce ma priveste eu sunt un om al cuvintelor, de cand ma stiu am pus pret pe ceea ce scoate cineva pe gurita si consider ca doar persoanele cu tarie de caracter sunt in stare sa-si tina promisiunile, indiferent de situatie... restul, ei bine, prefer sa ma abtin sau pot sa spun doar ca respectul meu pentru ei scade considerabil.

Cat despre promisiunile pe care ar trebui sa le respecte in continuare acest magazin online, aici as dori sa spun ca... consider ca face o treaba minunata si as vrea sa-si pastreze seriozitatea si profesionalismul de care a dat dovada pana acum, hi hi.

Gooo Oktal!!! 

                                                                 [Articol scris pentru SuperBlog 2012.]

PS: Pentru voi cat de importanta este o promisiune?