Si iata dupa un timp in care am zis ca las sentimentele deoparte si nu ma mai implic, din nou "jonglez" cu iubirea, inca nu m-am invatat minte desi m-am jucat de-atatea ori si m-am ars de fiecare data, parca mi-e frica, dar stiu ca de ceea ce ti-e frica nu scapi, asa ca mai bine nu, sa nu-mi fie teama, dar stiu ca din nou fac aceleasi greseli, nu am cum sa le evit, confesari, convorbiri, glume, distanta si unde duc toate astea?
UNDE? La NIMIC, ca si data trecuta, nu?
Sincer, nu stiu ce am in cap, toata lumea spune ca iubirea nu e o gluma, dar eu nu ma pot abtine, si nici nu stiu daca glumesc din iubire sau iubesc in gluma, bine hai... in cazul asta "iubire" e un cuvant mult prea mare pentru mine, sa zicem ca momentan este atasament, un atasament caruia nu ii gasesc explicatie pentru ca nici macar nu pare genu' de baiat care sa dea sperante, poate ca aici gresesc eu, imi fac singura sperante, nu?
Da, mai mult ca sigur asta e, din gluma in gluma ajung la altele, dar sper ca de data asta sa stiu cand sa ma opresc, desi nu-mi fac griji eu nu sunt genu' de fata care iubeste prea tare, pentru ca eu de fiecare data cand ma indragostesc se duce dracu' totu' , dar... mai stii!
P.S.: I don't wanna fall in love again!