
Ce înseamnă cuvântul "prost" în sensul bun al cuvântului?
...o ai în faţa ta? Ştii cum arată într-adevăr un om frumos? Dar un om perfect cum arată? Există oameni perfecţi? Eu zic, că da! Există! Şi o pot dovedii, oameni perfecţi există în viuziunea fiecăruia dintre noi, stiţi cum se spune: "Nu-i frumos ce e frumos, e frumos ce-mi place mie!"
ci scăpări ale caracterului său mizerabil! Nu zic, că eu nu am făcut greşeli, dar am ajuns la concluzia că uneori e mai bine să arunci şi o a doua privire la "frumuseţea" de lângă tine, deşi poţi fi indus şi atunci în eroare pentru că sunt unii care se prefac atât de bine, încât încep şi ei să creadă în minciunile lor...
Poveste despre dragoste si devotament, despre daruire si sacrificiu, dar si despre pacatul de a fi diferit, serialul este, de fapt, o imagine in oglinda a eternului mit al Cenusaresei. Desi despartite de societate pe considerente estetice, cele doua surori vitrege, Sadhna si Ragini, protagonistele serialului “Culoarea fericirii”, cresc impreuna si se iubesc mult, in ciuda faptului ca mama celor doua, Kaushalya, le invenineaza existentele cu ura si invidia pe care le dezvolta obsesiv din cauza faptului ca fiica sa vitrega, Sadhna, este mult mai frumoasa decat fiica sa naturala. O drama care se naste din superficialitatea societatii si a valorilor promovate de aceasta, o societate care anuleaza un spirit doar pentru ca a avut ghinionul sa se nasca intr-un trup imperfect, asta ar fi, pe scurt, esenta serialului “Culoarea fericirii”. Vor reusi oare cele doua surori sa treaca peste barierele si cliseele societatii? Dar, mai ales, vor reusi ele sa isi pastreze puritatea prieteniei in ciuda rautatilor venite chiar din partea propriei mame?

Mă întrebam oare cum ar fi să existe o lume în care păpuşile să aibă viaţă... Ah, ar fi o lume perfectă? Poate, având în vedere că păpuşile sunt perfecte, poate nu, pentru că ele sunt perfecte în viziunea noastră, poate în viziunea lor ar putea fi la fel de imperfecte cum ne vedem noi oamenii... Cine ştie? Poate ar fi o lume mai frumoasă, plină de chestii drăguţe, fără răutaţi, invidie, prostieee... poate nu, poate ar avea aceeaşi gândire ca a noastră plină de rahat( scuzaţi expresia ) şi acelaşi comportament delăsător, dar cum spuneam: Cine ştie? Poate păpuşile noastre au deja o lume a lor de care noi nu ştim, şi nu ne dau voie să o descoperim ca să nu le-o invadăm... şi cred că mai bine ar fi să le lăsăm în lumea lor.