... aşa trebuie, dar nu pentru că aşa simt... Cred că fiecare dintre voi au avut momente în care chiar dacă li se rupea sufletul, totuşi zâmbeau, de ce? pentru că oricum nimănui nu îi pasă de suferinţa ta, şi de ce să le mai strici şi altora buna dispoziţie, nu?
Şi... din nou, a venit anotimpul magiei... în care cu toţii trebuie să fim mai buni, mai îngăduitori şi nu în ultimul rând să învăţăm să numai dăm cu piciorul iubirii, chiar dacă nu e iubirea pe care o aşteptăm de la cineva, de la un străin, căci iubirea adevărată nu vine de la străini, ci din sânul familiei, părinţi...fraţi şi să nu uităm cât de important este să ai pe cineva drag alături de tine!
"Se joacă şi luna... îmi mângaie chipul... sperând să-şi alunge singurătatea... E tristă de veacuri, deşi luminează... Asemeni unui zâmbet, ce-ascunde sute de lacrimi...
Visez în tăcere, aştern gânduri şi şoapte... mă simt abandonată în tristeţe... încerc să respir, dar îmi lipşeste aerul... Aş vrea să ascult, dar nu înţeleg tăcerea...
Unde eşti, să pot zbura? Un sufet ce-i singur, nu oglindeşte nimic... Fără parfum, degeaba şi floarea... Ştiu că mă cauţi... am aripile frânte...
Grea e magia când crezi doar în ea... De ce nu te-apropii? Strânge-mă-n braţe... arată-mi lumina, acoperă-mi ochii... mângaie-mi buzele ce parcă suspină... otraveşte-mă cu dulceaţă, am să mor pt tine...
Şopteşte-mi dorinţe, doreşte-ţi în şoaptă... Iubeşte, alintă, săută, priveşte... Trăieşte prin mine... suspină, zâmbeşte... alungă-mi amarul...
Uită de lume... de paşii trişti ai singurătaţii... ecoul lor apăsator îmi inunda timpanele... amorţind sufletul... Am rămas doar o flacără-n vânt...
Şi dor mi-e de tine... Arată-te o dată!... Mai mult decât viaţa... atât te-aş iubi...!!!"
Mda... Tot ce aud în zilele noastre este : " Dacă nu ai bani, nu ai nimic! Banii nu cumpără fericirea, dar o întreţin!"
Dor...de multe: de copilărie, de perioada aceea plină de inocenţă, de neştiinţă, de bucurie, de clipele minunate petrecute cu persoanele dragi... acum, ei bine, acum sunt amintiri...
Azi, mergând pe stradă, şi uitându-mă la feţele oamenilor ce treceau pe lângă mine, mi-a venit un gând: oare cum ar fi dacă am putea pătrunde în minţile tuturor oamenilor, daca i-am cunoaşte dincolo de măştile pe care le poartă zilnic? ... probabil ar fi ciudat, urât, caci eu am vazut numai feţe triste... mohorâte... poate de la vreme, sau nu... cel mai probabil de la problemele cu care se confruntă zi de zi... în orice minut al vieţii lor, al gândurilor lor... e trist, dar adevărat... multă lume uită să mai zâmbească, pentru ca gândurile bune sunt umbrite de gânduri rele, gânduri ce duc la disperare... la nimic bun, la niciun motiv de a zâmbi!
ă pună punct unui capitol urât din viaţa lor şi să o ia de la capăt... ştiu, e greu, chiar şi mie îmi este greu, uneori simt că numai pot, că numai am puteri... dar trebuie... trebuie sa pot... în final, asta e viaţa, ah... de câte ori am auzit această expresie, aproape că o am întipărită în minte: "Asta e viaţa, cu bune şi rele"... nu ştiu... poate aşa e... dar un lucru e sigur, trebuie să ne vedem de drum şi să fim curajoşi!!!
Fiecare din noi are in el ceva magic, trebuie doar descoperit... unii sunt mai slabi, spiritual, altii mai puternici, insa daca suntem in orice situatie cu capul pe umeri putem trece peste toate greutatile vietii, cu greu, dar putem, si trebuie, pentru ca asa este viata, cu rele si bune, cu bucurii si necazuri, cu de toate intr-un cuvant... Interesant este faptul ca omul a fost facut sa treaca prin atatea si totusi, sa reziste, inevitabil... timpul se scurge si uite asa cu el si toate probleme noastre se dau uitarii... nu in zadar se spune ca timpul vindeca rani!